fotoklipa
apicultor
 Din: Bucuresti-giurgiu
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 720
|
|
pupemea a scris:
Domnule Fotoklipa,
Pe bune, ce treaba are cele scris ede 'mneata cu zeciuiala?
Nu ca as fi citit cu neatentie cele gandite de Dragos Voicu, insa un minim de coerenta pe subiect e atat de greu?
Facem din forum un amalgam de vorbe si pareri pe capre oua si viermi de matase la gramada cu basescu si zeciuiala.
Sunt , se pot deschide j'de mi de subiecte.ce va opreste?
Va rog cu respect .Hai sa povestim cu folos si in randuiala.
Multumesc. |
Am avut tentatia de a nu raspunde ,incoerentei mele,dar sunt nevoit sa clarific aceasta angoasa a subiectului.In estenta totul are legatura,asta binenteles daca privim dincolo de zid,asta fara a face un “amalgam de vorbe si pareri”,deci:
1 CORINTENI 16 : 2 "fiecare din voi să pună deoparte acasă ce va putea, după câştigul lui."
Fiecare să dea cât poate, dacă poate.
2 CORINTENI 9 : 7 "Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui: nu cu părere de rău, sau de silă, căci pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu."
Ce stapan e acela care nu isi plateste slujbasii?... si ce Dumnezeu e acela, care desi Atotputernic fiind, nu e in stare sa le trimitea macar o coaja de pita celor care, viata i-si daruiesc lui? Sunt doua intrebari care nu au logica pentru un credincios,nu?Dar eu cred ca Dumnezeu procedeaza corect ...celor pe care ii cheama la el nu le da mancare ca acestia nu au nevoie sa manance ...ci se hranesc spiritual ...iar daca mor (de foame) inseamna ca asa a vrut Dumnezeu ...sa ii cheme mai repede la el si sa ii mantuiasca de suferintele vietii pe pamant!! In concluzie ...acolo unde e vorba de Dumnezeu ...nu avem voie sa murdarim cu "ochii dracului"! Dar “zeciuiala “nu se mai manifesta astazi, prin puterea mielului sacrificat, adus ofranda pe altar,ea in actualul context se manifesta prin ban(ochiul dracului),cand rugam pe domnul Valer sa aduca vorba de Bizant,speram ca va spune, despre monezile din acea vreme, de la incepul crestinatatii,monezi ce aveau “batute”,pe ele chipul lui Domnului Isus Cristos,unde erau invataturile lui Avram?.
"©Alexandru Terlea, ascultareacredintei 2010
Avraam: banii lui, banii imparatului, banii celorlalti, banii lui Dumnezeu si banii
Statului, banii Bisericii
Textul biblic de (re)citit: Genesa 13 - 15. In acest articol ma voi referi la istoria din capitolul 14.
Cadrul unui razboi: Lot este luat prizonier
Pe vremea lui Amrafel, împăratul Şinearului, lui Arioc, împăratul Elasarului, lui Chedorlaomer, împăratul Elamului, şi lui Tideal, împăratul Goiimului, s-a întâmplat că ei au făcut război cu Bera, împăratul Sodomei,cu Birşa, împăratul Gomorei, cu Şineab, împăratul Admei, cu Şemeeber, împăratul Ţeboimului şi cu împăratul Belei sau Ţoarului. Aceştia din urmă s-au adunat cu toţii în valea Sidim, adică Marea Sărată. Timp de doisprezece ani fuseseră supuşi lui Chedorlaomer; şi în anul al treisprezecelea s-au răsculat.Dar, în anul al paisprezecelea Chedorlaomer şi împăraţii care erau cu el au pornit, şi au bătut pe Refaimi la şterot-Carnaim, pe Zuzimi la Ham, pe Emimi la Şave-Chiriataim, şi pe horiţi pe muntele lor, Seir, până la stejarul Paran, care este lângă pustiu. Apoi s-au întors, au venit la En-Mişpat, sau Cades, şi au bătut pe amaleciţi pe tot ţinutul lor, ca şi pe amoriţi, care locuiau la Haţaţon-Tamar. Atunci au ieşit împăratul Sodomei, împăratul Gomorei, împăratul Admei, împăratul Ţeboimului şi împăratul Belei, sau Ţoarului, şi sau aşezat în linie de bătaie împotriva lor, în valea Sidim, şi anume: împotriva lui Chedorlaomer, împăratul Elamului, împotriva lui Tideal, împăratul Goiimului, împotriva lui Amrafel, împăratul Şinearului, şi împotriva lui Arioc, împăratul Elasarului: patru împăraţi împotriva a cinci. Valea Sidim era acoperită cu fântâni de smoală. Împăratul Sodomei şi împăratul Gomorei au luat-o la fugă şi au căzut în ele; ceilalţi au fugit spre munte.
Biruitorii au luat toate bogăţiile Sodomei şi Gomorei şi toată merindea lor şi au plecat. Au luat şi pe Lot, fiul fratelui lui Avram, care locuia în Sodoma; au luat şi averile lui şi au plecat. (Gen 14:1-12)
Sunt, asadar, capturate toate bogatiile Sodomei si Gomorei. Si, pe langa toti prinsii de razboi si alaturi de toata captura luata, a fost luat si Lot, fratele lui Avram (fiul fratelui sau). Despre aceste bogatii e vorba in acest articol. Dar, mai ales despre oamenii luati in robie, despre valoarea lor nespus mai mare fata de orice
bogatie, dar despre Dumnezeul nostru.
Despre Lot si ce putem invata noi.Lot se despartise de Avraam. Lot si-a ales campia Iordanului, vazand-o. Avraam traia prin credinta. Imediat dupa ce Lot a plecat Domnul i s-a aratat lui Avraam si i-a cerut sa se uite, sa vada tara, promitandu-i ca i-o va da lui si semintei lui pentru totdeauna.Dar Lot s-a dus tot mai aproape de cetatile Sodomei si Gomorei, un loc al depravarii, al promiscuitatii, niste
cetati reprezentative pentru pacatul dus la extrem, pentru ce pot face oamenii parasiti de Dumnezeu, care se unesc: “Avram a locuit în ţara Canaan, iar Lot a locuit în cetăţile din câmpie şi şi-a întins corturile până la Sodoma. Oamenii din Sodoma erau răi şi afară din cale de păcătoşi împotriva Domnului. “ (Gen 13:12-13)
Lot ajunge sa locuiasca chiar in Sodoma: “Au luat şi pe Lot, fiul fratelui lui Avram, care locuia în Sodoma; au luat şi averile lui şi au plecat.” (Gen 14:12)
Iata-l pe Lot intr-o campie verde, intinsa. Avea deja multe bogatii adunate. Ajunge sa locuiasca chiar intr-o cetate dintre bogatele cetati din acea Campie a Iordanului. Era o zona bine udata, "ca o gradina a Domnului,ca tara Egiptului" (Gen. 13: 10).
Avraam nu prevazuse razboiul. Avraam nu avea nimic impotriva ierbii de campie, sau a Iordanului. Avraam insa, astepta sa afle voia Domnului prin Cuvantul Domnului care-i vorbea. Imediat dupa ce Lot se desparte de el, Domnl i-a vorbit si i-a spus unde sa mearga. Dumnezeu a prevazut razboiul, a stiut, mai mult decat
atat, ca nu dupa multi ani, acea frumoasa gradina va deveni un loc blestemat; acele frumoase cetati vor fi nimicite.
Este o invatatura despre credinta aici, despre trairea prin credinta. Opus acestei vietuiri este modul de viata bazat pe vedere, pe simt, pe ideea de a folosi cele mai bogate resurse, daca tot sunt la dispozitie. Ce intrebari trebuie neaparat sa ne punem noi? Oare nu trebuie sa ne ghidam viata dupa Cuvantul Domnului?
Oare nu ar trebui sa ne uitam la ce aleg acei frati duhovnicesti, despre a caror viata nu e niciun secret: ca sunt in slujba Domnului? Inseamna oare ca existenta posibilitatii unui trai mai bun sa fie si voia Domnului pentru noi? Este bogatia vesnia, sunt valorile acestea de astazi eterne?Adevarul este ca nu putem lua orice este bun. Uneori intelept este sa nu o facem. Poate ca intelept pentru
Lot ar fi fost sa caute sa-si impace robii cu robii lui Avraam si sa nu-si paraseasca fratele cu care a plecat la drum, cand Avraam a fost chemat de Dumnezeul Atotputernic.
Inseamna oare ca fondurile de la Stat trebuie privite ca o mana pentru noi? Inseamna oare ca, daca e mana Statului intinsa, Biserica va lua bogatiile acelea usor de primit? Noi trebuie sa gandim duhovniceste, sa asteptam pana ne vorbeste Cuvantul Domnului, sa traim prin credinta, sa nu uitam chemarea initiala pe care
am primit-o din partea Dumnezeului care nu-si schimba planul.
Este interesant ca Dumnezeu i-a vorbit lui Avraam doar dupa ce acesta a refuzat sa-si aleaga partea de tara prin aceea ca l-a lasat pe Lot sa o faca. Este, intr-adevar, interventia lui Dumnezeu care ne ghideaza. Dar, mai intai, acest Dumnezeu care vrea sa ne arate drumul, sa ne conduca spre Tara Cereasca, mai intai El vrea sa
ne incerce credinta, sa vada cum reactionam, ce ne dorim, de fapt... ce iubim.
Cred ca traim o astfel de situatie astazi. Nu doar intr-un anumit aspect sau domeniu, ci zi de zi. O astfel de situatie este chiar aceasta a fondurilor de la stat.
Trebuie, de asemenea, sa subliniez ca, nu inseamna ca, daca Lot a gresit alegand prin vedere, putem trage concluzia ca Lot nu a fost copilul Domnului. El insa alege prin vedere, nu prin credinta (intr-un mod duhovnicesc). Nu se gandeste la consecinta, nu se gandeste la urmasii lui (fapt ce-l va costa foarte scump: a
se citi istoria lui Lot, in intregime). Nu cauta Cuvantul Domnului. Si... greseste. Tocmai aici este problema.Aratand si sustinand separarea Bisericii de Stat in sensul pur al expresiei si insemnatatii ei (deci, deplin, clar, asa cum se aude), in niciun caz nu ma refer la problema realitatii nasterii din nou si lucrarii de mantuire din
viata unor oameni, frati, cu sau fara functii pamantesti (necesare), care nu sunt de acord cu ceea ce spun eu.
Noul Testament ne spune despre Lot ca-si chinuia sufletul in fiecare zi din pricina celor din Sodoma, fiindca era un om neprihanit. Dar nu a fost in stare sa plece de acolo, sa renunte la a trai prin vedere in anumite lucruri. Aceasta i-a adus in viata durere si consecintele au atins si pe altii. Tocmai de aceea noi trebuie sa
traim prin credinta, mai degraba decat sa acceptam niste fonduri, care, sunt cel putin suspecte.Intr-adevar, nu ne-a chemat Dumnezeu pe noi sa traim prin credinta si depinzand de El? Nu stim noi ca nu banii ne vor asigura adevarata prosperitate spirituala? Eu cred ca ba da, stim! Si, tocmai de aceea, trebuie sa traim mai degraba prin credinta. Cred ca Dumnezeu ne va arata cum ne va conduce daca vom ramane
credinciosi Lui si nu vom alege bonificatiile puterii de astazi (trecatoare si ea) doar pentru ca se vede frumoasa, ca o campie a Domnului.
Avraam il izbaveste pe Lot
Intorcandu-ne la pasajul din Genesa, gasim cateva detalii semnificative evenimentelor luarii in captivitate a lui Lot:
- Bogatiile Sodomei si Gomorei au fost luate de biruitori;
- Au fost luate si bogatiile lui Lot, dar:
- A fost luat si Lot si au fost luati si alti prinsi de razboi (mai multi oameni, dupa cum se arata mai jos)
Perspectiva lui Lot era cam asa: pierduse toate bogatiile stranse chiar si inainte de coborarea lui in campia Iordanului. Coborarea lui Lot trebuie vazuta si in sens spiritual. El era atasat de Sodoma si Gomora. Se intoarce aici chiar si dupa ce este eliberat. Abia daca pleaca din Sodoma cand venisera ingerii sa-l salveze, in
fata distrugerii iminente a intregii zone.Lumeste vorbind, cu adevarat ca toate socotelile lui Lot au fost valide, drepte.Avram afla insa de prizonieratul lui Lot, pleaca inarmat si cu cateva sute de oameni si-l salveaza. Prada de razboi ii revine lui Avram si oamenilor care l-au insotit. Scriptura ne arata ce s-a intamplat precizand detaliile cele mai importante:
A venit unul, care scăpase, şi a dat de ştire lui Avram, evreul; acesta locuia lângă stejarii lui Mamre,amoritul, fratele lui Eşcol şi fratele lui Aner, care făcuseră legătură de pace cu Avram. Cum a auzit Avram că fratele său fusese luat prins de război, a înarmat trei sute optsprezece din cei mai viteji slujitori ai lui, născuţi în casa lui, şi a urmărit pe împăraţii aceia până la Dan. Şi-a împărţit oamenii în mai multe cete, s-a aruncat asupra lor noaptea, i-a bătut şi i-a urmărit până la Hoba, care este la stânga Damascului. A adus înapoi toate bogăţiile; a luat înapoi şi pe fratele său, Lot, cu averile lui, precum şi pe femei şi norodul.(Gen 14:13-16)
Iata-l pe Avram in legatura de pace cu locuitorii printre care locuia ca strain. Iata-l pe Lot prins de razboi. Nu inseamna ca umblarea cu Dumnezeu e doar pace si somn. Uneori este suferinta si razboi. Suntem intr-un razboi permanent chiar. Dar, cu adevarat Avram traia in pace si Lot fusese victima unui razboi, realitati care,
in contextul de fata au o semnificatie importanta. Ne arata consecintele a ceea ce inseamna umblarea prin credinta si conforma Cuvantului Domnului si a umblarii prin vedere, dupa judecata proprie, privata de revelatia Dumnezeului suveran, a toate cunoscator.
Avram se intoarce cu toate bogatiile, ale fratelui sau Lot si celelalte bogatii luate de cei pe care-i batuse de la Lot si locuitorii Sodomei (si altii). Dar Avram ia si oamenii care fusesera luati robi, impreuna cu Lot. Avram se intoarce biruitor, cu toate acestea: bogatii si oameni.
Ce urmeaza acum este o intalnire fascinanta, cu multe insemnatati si bogata in invataturi spirituale.Avram intre Melhisedec si imparatul Sodomei. Omul lui Dumnezeu intre Dumnezeu si Diavolul Scriptura ne prezinta ceea ce s-a intamplat dupa victoria reputata de Avram:
După ce s-a întors Avram de la înfrângerea lui Chedorlaomer şi a împăraţilor care erau împreună cu el, împăratul Sodomei i-a ieşit în întâmpinare în valea Şave, sau valea împăratului. Melhisedec,împăratul Salemului, a adus pâine şi vin: el era preot al Dumnezeului celui Preaînalt. Melhisedec a binecuvântat pe Avram şi a zis: „Binecuvântat să fie Avram de Dumnezeul cel Preaînalt, Ziditorul cerului şi al pământului. Binecuvântat să fie Dumnezeul cel Preaînalt, care a dat pe vrăjmaşii tăi în mâinile tale!” Şi Avram i-a dat zeciuială din toate. Împăratul Sodomei a zis lui Avram: „Dă-mi oamenii şi ţine bogăţiile pentru tine.” Avram a răspuns împăratului Sodomei: „Ridic mâna spre Domnul Dumnezeul cel Preaînalt, Ziditorul cerului şi al pământului, şi jur că nu voi lua nimic din tot ce este al tău, nici măcar un fir de aţă, nici măcar o curea de încălţăminte, ca să nu zici: „Am îmbogăţit pe Avram.” Nimic pentru mine! Afară de ce au mâncat flăcăii şi partea oamenilor care au mers cu mine,Aner, Eşcol şi Mamre: ei pot să-şi ia partea lor!”(Gen 14:17-24)
Intamplarea aceasta are loc in valea Save, sau valea imparatului. Intamplarea ne vorbeste despre multi imparati. Sunt imparatii aceia care au dat prima batalie, cand a fost luat prizonier Lot. Erau noua imparati: patru impotriva a cinci. Dupa intoarcerea lui Avram de la infrangerea lui Chedorlaomer si a imparatilor care
erau cu el, i-a iesit inainte un alt imparat: imparatul Sodomei. Deja Sodoma isi alesese un alt imparat, fiindca cel care o conducea murise in confruntarea mai sus mentionata. Mai este prezent aici si imparatul Salemului. Dar, fara a se folosi cuvatul “imparat”, estementionat si un alt imparat: Dumnezeul cel Preainalt.
Suntem in valea imparatului. Nu in valea imparatilor. Intrebarea care se pune acum este: cine este imparatul? Realitatea, dragi frati, este ca ne aflam si noi in valea imparatului. Sunt insa multi imparati in lumea aceasta, si buni si rai. Totusi, tensiunea si adevarata problema pe care trebuie sa o rezolvam este daca
vom reusi sa avem in viata un singur imparat: pe Dumnezeu. Valea lumii acesteia nu permite decat un singur imparat. Care va fi oare?
Iata-l pe patriarhul Avram inaintea celor doi imparati care vin inaintea lui. Ei sunt reprezentati pentru imparati a caror existenta precede pamantul: diavolul si Dumnezeu. Imparatul Sodomei il reprezinta pe diavolul. Imparatul Salemului il reprezinta pe Dumnezeu.Melhisedec, imparatul Salemului (despre care Scriptura vorbeste si in cartea Evrei), aduce cu el paine si vin.
Pentru cei care sunt familiari cu Scriptura este evident pe cine reprezenta Melhisedec si spre cine arata. El aduce paine si vin. Domnul Isus a adus paine si vin: Trupul Sau si Sangele Sau. Imediat ne gandim la Dumnezeu, la legamantul Sau. Melhisedec aduce binecuvantare, dar nu a sa, ca imparat, ci a lui Dumnezeu:
era preot al Dumnezeului celui Preainalt. Melhisedec era imparatul Salemului (pace), venind pentru pace.Melhisedec este un imparat al neprihanirii (vezi mai jos). Melhisedec aduce si un mesaj: exista un imparat mai mare, mai inalt, Preainalt, care este Dumnezeu, anume acel Dumnezeu care a zidit cerul si pamantul,
adica Dumnezeul adevarat. Evident se face aici o clarificare: auditoriul avea si alti dumnezei. Melhisedec se refera clar la Dumnezeul Creator, adevaratul Dumnezeu.
Imparatul Salemului aduce, da, binecuvanta, indreapta atentia spre Dumnezeu. Aflam din cartea Evrei ca Melhisedec aceasta a foarte mare, incat Avram i-a dat zeciuiala din toate. Faptul acesta intareste valoarea faptelor sale (ca a dat, a adus, a binecuvantat, nu a cerut nimic, dar a primit). Avram ii da zeciuiala din toate.
Faptul ca Avram ii da zeciuiala din toate arata ca toate bogatiile erau a lui Avram, adica prada de razboi. El o castigase, biruindu-I pe imparatii care erau impreuna cu Chedorlaomer. Pentru edificare, sa citim si un pasaj din cartea Evrei:
În adevăr, Melhisedec acesta, împăratul Salemului, preot al Dumnezeului Preaînalt –care a întâmpinat pe Avraam când acesta se întorcea de la măcelul împăraţilor, care l-a binecuvântat, care a primit de la Avraam zeciuială din tot, care, după însemnătatea numelui său, este întâi „împărat al neprihănirii”, apoi şi „împărat al Salemului”, adică „împărat al păcii”; fără tată, fără mamă, fără spiţă de neam, neavând nici început al zilelor, nici sfârşit al vieţii, dar care a fost asemănat cu Fiul
lui Dumnezeu –rămâne preot în veac. Vedeţi bine, dar, cât de mare a fost el, dacă până şi patriarhul Avraam i-a dat zeciuială din prada de război!(Evrei 7:1-4)
Este clar, odata cu lecturarea acestui pasaj lamuritor ce insemnatate a avut aceasta intalnire a lui Avram cu Melhisedec.
Acum, urmeaza sa i se adreseze lui Avram imparatul Sodomei. Sa observam diferenta, felul de a vorbi, ce se afla in spatele cuvintelor: “Da-mi oamenii si tine bogatiile pentru tine”. Imparatul Sodomei n-a adus nimic. El a venit sa negocieze pentru ce nu era al lui. De drept, tot ce luase Avram era a lui. Numai ca, Avram nu
pentru prada de razboi s-a dus la lupta. Motivul este clar: pentru eliberarea fratelui sau Lot. Vorbirea imparatului Sodomei este plina de viclenie. E scurta, dar propune un targ. In ce consta acest targ: oameni pentru bogatii, sau, din punctul sau de vedere, bogatii pentru oameni.
Cu alte cuvinte, imparatul Sodomei ii propune lui Avram sa ia bogatiile Sodomei care fusesera luate de Chedorlaomer si apoi de la acesta de Avram, in schimbul oamenilor din Sodoma. Imparatul din Sodoma vroia oamenii. Evident. Avea nevoie de oameni carora sa le fie imparat, nu? Si, oricum, oamenii acestia i-ar fi adus
noi bogatii. Cum se zice astazi: resurse umane. Sunt, in acelasi timp, doua realitati care par sa se izbeasca una de alta: Avram avea drept asupra bogatiilor si oamenilor, deopotriva si Avram nu dorea, de fapt, sa pastreze nici oamenii si nici bogatiile. Faptul ca a dat zeciuiala din toate, arata ca erau ale lui. Faptul ca le-a
luat prada de razboi arata acelasi lucru.E interesant. A dat zeciuiala din bogatii, nu si din oameni. Dumnezeul cel Preainalt nu si-a trimis preotul (pe Melhisedec) sa ceara oameni, ci sa aduca. El arata astfel ca va trimite El pe Fiul Sau, pentru oameni. Este
esential de inteles, de remarcat acest detaliu. Imparatul Salemului, de alta parte, antagonic, vrea oamenii.Vreai sa-i supuna, sa-si reconstruiasca imparatia. Dumnezeu vrea si el oamenii. Dar ii vrea nu pentru a putea fii imparat (El este imparat si este vesnic, nu depinde de noi, de oameni), nu pentru a primi bogatii si a detine slujitor (El are totul, inaintea Lui sunt ingerii, duhuri slujitoare, toti creati sa I se inchine; El nu depinde de alte fiinte, ci toate au fost create de El). El ii vrea pentru binele lor, pentru a-i salva si a face din ei ceea ce a randuit, ca Creator al lor. Dumnezeu, pentru a castiga oamenii a dat in schimb pentru ei pe Fiul Sau, nascut
om, sa moara pe cruce, sa plateasca pretul. Imparatul Sodomei da pentru oamenii pe care-i vrea, niste bogatii pamantesti, care nici macar nu erau ale lui.
Observati viclenia, eroarea, ce se afla in spatele cuvintelor imparatului Sodomei. Undeva, in umbra, este Satan.Sa ne gandim la Stat si insemnatatea lui. Nu cred ca in spatele oricarui guvern sta Satan. Totusi, avem multe de invatat din exemplul de mai sus. Statul, in fapt, nu detine nimic. Este doar o forma de organizare si, de
multe ori, subjugare a oamenilor. Nu vreau sa intru in discutii interminabile in aceste directii. Ideea care e importanta in contextul studiului de fata este aceea ca Statul are bogatii pentru ca are oameni. Daca nu ar avea oameni, nu ar avea bogatii.
Statul, asadar, oricare ar fi el, are nevoie de oameni. Si, pentru aceasta se
poate sa dea si din bogatiile sale. Scopul Statului este sa stranga bogatii nu sa dea. El nu poate exista dand,iar aceasta din definitie. Cu siguranta ca, sub nicio forma, nu vorbesc de rau Statul in sine. Aceste remarci au de-a face cu intentia intelegerii contextului in care suntem. Vom intelege, asadar, realitatea, fara sa o respingem. In rest, este treaba fiecaruia. Asadar, acest articol, sub nicio forma, nu are si nu vrea sa aiba intentia de a vorbi Statul de rau (Statul roman, ideea de Stat, ideea de Imparatie, conducere sau autoritate etc).
Istoria comunismului in Romania, Bulgaria sau Rusia ne arata ce poate face Statul cu oamenii sai. Nu e nevoie sa generalizam, dar trebuie sa exemplificam. E vorba de politica, directie, viziune etc. Cu siguranta ca Statul Roman de astazi nu vrea sa-si tortureze oamenii. Dar are o anumita agenda, care nu importa discutiei, pentru care are nevoie de oameni.
Ei bine, Biserica are deja un Imparat. Un imparat care ne-a chemat sa fim supusi autoritatilor, dar sa ne clarificam in practic, in modul cel mai simplu si real, diferenta dintre Cezar si Dumnezeu. Pilda lui Avram este un bun exemplu despre de la cine trebuie noi sa primim bogatii. Se naste, desigur, nevoia de a intelege despre ce bogatii vorbim.
Cred ca problema fondurilor de la stat s-a facut posibila pe fondul diluarii valorilor spirituale reala, traite in adevar in viata crestinului de rand. As avea nevoie de un spatiu mult mai mare sa dovedesc aceasta, deci voi ramane, deocamdata, la atat.
Sa ne intoarcem acum la Avram.
Ce raspuns a avut Avram la cererea imparatului Sodomei?Avram a răspuns împăratului Sodomei: „Ridic mâna spre Domnul Dumnezeul cel Preaînalt, Ziditorul
cerului şi al pământului, şi jur că nu voi lua nimic din tot ce este al tău, nici măcar un fir de aţă, nici măcar o curea de încălţăminte, ca să nu zici: „Am îmbogăţit pe Avram.” Nimic pentru mine! Afară de ce au mâncat flăcăii şi partea oamenilor care au mers cu mine, Aner, Eşcol şi Mamre: ei pot să-şi ia partea lor!”
Voi arata punctat raspunsul lui Avram, pentru a-l intelege cat mai bine.
1. “ridic mana spre Domnul…”
- Avram stabileste de la inceput cine este imparatul lui: Dumnezeu, Domnul (Yahweh);
- Avram arata Cine determina in viata lui hotararile: Dumnezeu;
- Avram arata in fata cui traieste el: inaintea lui Dumnezeu;
- Avram arata cui ii da el socoteala: lui Dumnezeu
- Iata ca Avraam a stiu ce imparat e imparat in valea imparatului; Avram a rezolvat problema aceasta,
care este, de fapt, problema esentiala, de la care pleaca totul
2. “Dumnezeul cel Preainalt”
- Avram arata de ce va spune ce va spune, de ce a hotarat ce a hotarat deja: exista un imparat mai sus
de imparatul Sodomei, unul care traieste prin Sine, care este Cel ce este si dupa a carui vointa se ghideaza;
3. “Ziditorul cerului si al pamantului”
- Avram il identifica inca odata pe Dumnezeu, dupa ce l-a numit “Yahweh”, ca fiind Dumnezeul Creator;
- Avram arata ca deasupra lui (era cu mana ridicata) sta Dumnezeul care a zidit omenirea si bogatiile ei, care le detine pe toate si sustine viata – in fata Lui da el socoteala si de El se teme;
4. “nu voi lua nimic din ce este al tau”
- Avram refuza propunerea imparatului Sodomei;
- Avram stie sa distinga ce era a imparatului Sodomei, ce era a lui Dumnezeu si ce era a lui (ne amintim ca din aceleasi bogatii a dat zeciuiala Domnului, fiindca erau a lui Avram, dar acum le considera, pe cele ramase, ca fiind ale imparatului Sodomei,aici este intelepciunea);
- de fapt bogatiile sunt ale oamenilor, impartirea lor e problema, dar, totusi, nu sunt ale oamenilor si,pe langa toate acestea, Dumnezeu are o parte… de gandit!
- Avram se hotaraste: nimic din ce este a imparatului Sodomei. Nimic! Nu avea Avram pe Dumnezeu?
Nu-i purta Dumnezeu de grija? Ei bine: sa ne poarte Dumnezeu de grija cu banii si tot ce trebuie sa avem, conform stiintei Sale bune, sa ne poarte Dumnezeu de grija, nu imparatii lumii acesteia!
5. “nici macar un fir de ata…”
- Ehe… Avram cel radical, Avram cel ursuz, Avram cel care nu e in stare sa profite de o situatie favorabila … oh, cine vorbeste asa nu intelege, sunt amare vorbele acestea, amare si triste;
- adica firul acela de ata e mai rau decat cel pe care-l avea Avram la corturile lui? Cureaua de incaltaminte e mai proasta decat cele detinute de Avram? Oare de ce au fost luate de Chedorlaomer, fiindca nu aveau pret? Oare nu avea nevoie Avram de ata (sa-si faca si sa-si repare corturile) si nu avea el nevoie de curele de incaltaminte (ca un calator ce era, prin pustiuri)? O, ba da! Numai ca, tocmai de aceea le aminteste pe acestea doua, dintre atatea bogatii: fiindca in nevoile
acestea fundamentale pentru el: Dumnezeu va purta de grija. Trebuie sa ne cutremuram acum, sa ne cercetam de-a binelea, sa plangem, dragi frati, fiindca noi nu ne incredem in Dumnezeu asa ca Avram. Dar, slava Domnului, caci putem sa o facem. De aceea, sa ne lasam “in plata Domnului” si in ajutorul dreptei Sale!
6. “ ca sa nu zici: ‘Am imbogatit pe Avram’”
- iata si un pericol, pe care Avram il vede foarte bine: el stie ca mai apoi imparatul Sodomei va aduce vorba cu privire la acele bogatii, daca le va lua; credem noi ca Statul ne da aceste bogatii ca mai apoi sa uite de ele? Asa ceva, din fericire, numai Dumnezeu face; doar El ne da, fara sa ne ceara in schimb ceva. Sa nu uitam aceasta!
- iata-l pe Avram aratand viclenia acestui imparat;
- de unde stia Avram ce va zice imparatul Sodomei? Poate stia. Dar, oricum, chiar daca nu stia, si-a luat o masura de precautie: ca sa nu zica, vreodata;
7. “in afara de…”
- e vorba de ceilalti – Avram nu-si rasfrange principiile asupra celor care l-au ajutat in razboiul purtat,spre eliberarea fratelui sau;
- Aner, Escol si Mamre isi pot lua partea lor, Avram vorbeste doar in numele sau cand zice: “nimic pentru mine”
Trebuie si noi sa ne hotaram. Suntem in valea Save, care este valea imparatului. Trebuie sa ne hotaram insa,care e imparatul. Dupa ce ne-am hotarat care ne este imparatul, vom stii si noi, ca Avram, ce e bine de hotarat si ca nu avem nevoie de bogatiile lumii, date de lume. Noi trebuie sa traim prin credinta, nu prin vedere. Dumnezeul nostru va purta de grija. Nu asta-I problema, ci daca Il avem pe El ca Imparat! Aici sta toata intelepciunea problemei.
Sunt unii care spun: “nu sunt banii nostri? Noi ii dam Statului si fondurile pe care le putem accesa sunt pentru noi, din banii nostri”. Exact cazul lui Avram. Tocmai pentru ca sunt ai nostri, putem sa renuntam la ei.Caci, acela care nu are ceva, nu poate renunta la acel ceva, din moment ce nu este al lui (nici nu-si pune problema). De fapt, Statul ar putea sa ne dea bani, din deduceri, dar n-o face. Vrea insa sa ne dea fonduri.Cine vede oare ce se afla in spatele acestei propuneri? Va recomand blogul fratelui Vasile Alexandru Talos,care raspunde deja la aceasta intrebare.
Haideti mai bine sa spune: “Nu avem noi pe Dumnezeu? Nu este Dumnezeul nostru Ziditorul cerului si al pamantului? Nu este El Dumnezeul Cel Preainalt?”
Statului nu trebuie sa i se permita vreodata sa poata spune Bisericii: “te-am imbogatit, iti amintesti?” Daca Dumnezeu crede ca e nevoie, ne va imbogati El. Noi cui slujim? Noi ce imparat avem? Aici este, de fapt,raspunsul.
Din pacate, multe biserici (culte) au acceptat propunerea Statului: “ia-ti bogatiile pentru tine”. Ele constata acum ca imparatul zice si “da-mi oamenii mie”. Bani contra influenta, bani contra oameni. Pe de alta parte,Cristos e pretul pentru Biserica si oamenii ei. Cristos!Noi nu avem nevoie de fondurile de la stat, de fapt. Biserica e Biserica, Statul Stat. Sa pastram lucrurile asa.
Daca unii au luat bani, nu inseamna sa se puna asupra tuturor aceasta povara. Sa fie aceia aratati ca atare,dar nu crestinii simpli din biserici, care au dat bani din buzunarul lor gol, umplut totusi de Dumnezeu, ca lipsa n-au avut. Daca unora le scapara ochii dupa bogatii, nu inseamna ca nu mai sunt oameni care sa
traiasca prin credinta si nu prin vedere. Sunt mii de frati in tara aceasta, frati care traiesc cu Dumnezeu, prin credinta. Cel putin eu asa cred. Ei nu au nevoie sa suporte incapacitatea altora de a trai la fel.
In timpul comunismului, unii au rezistat, altii s-au vandut, acceptand sa vanda. Cand cei care au acceptat sa vanda s-au compromis, prin informatiile lor oferite tortionarilor au adus suferinta asupra oamenilor despre care au vorbit. Degeaba au fost ei tari, fiindca altii au vorbit despre ei. Degeaba sunt unii sinceri si dau
Bisericii bani ca sa asculte de Scriptura si sa nu fie lipsa de paine in Casa Domnului, fiindca sunt aliti care vor mai mult, mai mult, mai mult… Si totusi, nu degeaba. Caci putem invata din istorie si sa oprim aceasta, cat mai e vreme.
De aceea, inca odata, imi exprim dezacordul total fata de acceptarea fondurilor de la Stat, sub orice forma.Scriptura vorbeste foarte clar despre aceasta. Doar exemplul lui Avraam este suficient sa ne lumineze in aceasta privinta, dar mai sunt si altele.
Noi suntem datori sa investim in Biserica, nu Statul. Daca noi suntem prea egoisti, prea relaxati sau prea indiferenti, nu inseamna ca vom da mana, din lipsa, cu Statul. Inseamna ca nu avem si gata. Problema nu trebuie rezolvata generand alta problema. Dumnezeu ne-a spus deja unde gasim rezolvare la problemele
Bisericii si, printre invataturile in acest sens, nu se numara apelarea la Stat si la rezursele imparatului Sodomei."
Imparatul nu era, statul cumva?Nu exista un conflict religios si economic?Si noi oamenii daca investim in biserica nu trebuie sa primim inapoi o lume fara razboaie, foamete si discriminare(sociala,economica)?.Biserica nu trebuie sa lupte pentru binele nostru in numele Domnului?Oare glasul Biserici se aude?
…” Oricât ne place să credem că trăim într-un secol al libertăţii mai bine asumate, nu cred că este foarte bine conştientizat faptul că discriminările și conflictele între oameni au loc, poate într-un mod mult mai discret, dar în acelaşi timp şi mai pervers decât au avut loc vreodată. Chiar şi din pricina acestui singur lucru, nu cred că suntem mai liberi, ci poate mai libertini.Diferenţa este subtilă, dar nu foarte bine înţeleasă.”
Tocmai aceasta zeciuiala, da forta financiara unora,este cea care reuseste sa imparta omenirea in functie de interese, fie ele,religioase,politice,economice si culturale…noi nu suntem decat parte a unui "razboi",suntem doar cei ce platim factura.Toate religiile spun ca-l slujesc pe Dumnezeu,si fiecare incearca sa atraga cat mai multi adepti,oare in contextul textului Biblic de mai sus?Pentru a da lui Dumnezeu cat mai multi supusi?,Sau pentru a strange cat mai multe bogatii?Cu siguranta astazi aparentele libertati, sunt conditionate de robinet:robinetul la gaze,la resurse,la finante,pana si robinetul credintei exista,...noi trebuie doar sa asteptam fagaduinta lui Dumnezeu,viata dincolo de moarte 
Cu respect Domnule Pupemea,toate au o logica si o legatura ,un incoerent,.
Modificat de fotoklipa (acum 13 ani)
_______________________________________
Omul, de-ar fi constant, ar fi perfect. ( William Shakespeare )
|
|
.
