catalingiurgila
apicultor
 Din: Tg-Frumos-Iasi 11-07-1980
Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 930
|
|
Moto-ul săptămânii de rugăciune din anul 2007 sau 2008 a fost un cuvânt al Mântuitorului nostru care zice: „Unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor” (Matei 18,20).
Acest cuvânt ne arată că fiul lui Duumnezeu Cristos este prezent în toate locurile unde se adună oameni în numele său. El este acolo unde un număr mare sau mic de credincioşi îl preamăresc ca Domn şi Mântuitor. Prezenţa lui este universală, ea depăşeşte toate obstacolele, fie ele naţionale, confesionale, de cultură sau de limbă. Acolo unde este Cristos este comuniune, este unitate. Prin puterea Duhului Sfânt, Cristos adună şi uneşte, el nu dezbină şi nu desparte. Astfel Cristos este mai presus de toate convingerile noastre religioase, mai presus de orice învăţătură teologică sau document ecumenic. Acolo unde este Cristos este înţelegere, dragoste, pace şi comuniune.
Realitatea însă ne prezintă o cu totul altă imagine. Astăzi, creştinismul se manifestă prin diferite confesiuni: ortodocşi, catolici, anglicani şi protestanţi şi câteodată avem impresia că trupul lui Hristos este împărţit şi ne intrebăm precum sf. apostol Pavel: „Oare este Cristos împărţit?” (1.Cor.1,13) Încă din timpul apostolilor exista această problemă a diversităţii, aşa încât unii teologi susţin astăzi că diversitatea este o caracteristică a creştinismului. Epistola către Galateni ne arată, spre exemplu, divergenţele teologice dintre cei doi mari apostoli, Petru şi Pavel (Gal.2), iar în prima epistolă către corinteni Sf. Ap. Pavel este surprins de câte grupări creştine diferite existau în acel oraş al Greciei antice (1 Cor.1, 12-16). Tot el susţine că, în ciuda acestei diversităţi, exista o singură temelie pe care Dumnezeu îşi clădeşte Biserica si aceasta temelie este Isus Cristos (1.Cor.3, 11). El este piatra din capul unghiului, soarele dreptatii, spre El se orienteaza toata propovaduirea Evangheliei. Din acest punct de vedere se poate spune ca inca din timpul apostolilor exista acea unitate in diversitate, despre care se vorbeste astazi in teologia ecumenica.
Pentru noi toti este evident - diversitatea exista. O dovada este prezenta noastra aici. Diferitele traditii bisericesti insa nu trebuie sa ne indeparteze, ci sa ne apropie, sa ne aprinda curiozitatea, sa ne imbogateasca spiritual, sa ne faca sa invatam unul de la celalalt. In acest proces insa nu trebuie sa pierdem niciodata din vedere temelia comuna a credintei noastre, pe care sf. Ap Pavel o descrie in ep catre efeseni in felul urmator: „”Este un trup si un Duh, precum si chemati ati fost la o singura nadejde a chemarii voastre; Este un Domn, o credinta, un botez, Un Dumnezeu si Tata al Tuturor, care este peste toate si prin toate si intru toti” (Efeseni 4, 4-6).
Este un Domn, o credinta, un botez
In ciuda invataturilor si a traditiilor diferite toate bisericile crestine il marturisesc pe Cristos ca Domn si Mantuitor. El constituie unica si singura temelie a bisericii. El este capul ei, pastorul si ocrotitorul ei. Dar cine este acest Domn? La aceasta intrebare sf. Apostol Petru a raspuns: Tu esti Cristos, Fiul Dumnezeului Celui viu. Acest Domn este fiul lui Dumnezeu, ba mai mult in El locuieste toata plinatatea Dumnezeirii, deoarece El si cu Tatal sunt una. De aceea Hristos spune in Ev dupa Ioan: „Daca ma iubeste cineva, va pazi cuvantul meu, si Tatal meu il va iubi, si vom veni la el si ne vom face lacas la el” (Ioan 14, 23). Iar tot aici Mantuitorul spune: „Eu sunt calea, adevarul si viata, nimeni nu vine la Tatal decat prin mine” (Ioan 14, 6). Pe Acesta il vestesc si-l marturisesc toate confesiunile crestine in convingerea ca El este viata si viitorul Bisericii.
Este un Domn, o credinta, un botez
In activitatea noastra pastoral-duhovniceasca intilnim de multe ori oameni care sufera din cauza ca exista mai multe „credinte”. Ei considera ca „credinta” lor difera cu mult fata de cea a vecinului sau a prietenului. La un moment dat avem intr-adevar impresia ca exista mai multe „credinte”. Dar nu este chiar ea, credinta, aceia care ne uneste de fapt, deoarece noi toti, indiferent de spiritualitatea noastra si de modul de inchinare, credem in Dumnezeul cel Intreit, in Tatal, Fiul si Sfantul Duh?! Nu este oare chiar ea – credinta - care ne uneste si care ne face se fim una?!
Intr-unul din documentele hotaratoare ale miscarii ecumenice din ultimii ani, Charta Oecumenica (este un scurt document care conţine "liniile directoare pentru creşterea colaborării dintre Bisericile din Europa" scrie ca „misiunea noastra ecumenica obligatorie este sa facem vizibila aceasta credinta, aceasta unitate in credinta, care este un dar al lui Dumnezeu” (pag.9). Deoarece impartasim cu totii aceasta credinta trebuie sa ne intensificam eforturile de a depasi barierele si problemele care inca ne mai despart. Avem deci datoria sa fim mai convingatori si mai uniti atunci cand il marturisim impreuna pe Dumnezeu Tatal, creatorul cerului si al pamantului, pe Dumnezeu Fiul, mantuirea si speranta noastra si pe Dumnezeu Duhul Sfant, mangaietorul si calauzitorul nostru.
Iar atunci cand marturisim aceasta credinta sa nu uitam ca in ea sintem botezati. Este un Domn, o credinta, un botez - Iata cum botezul devine o alta punte de legatura intre noi crestinii. Prin botez devenim nu doar copii ai lui Dumnezeu ci si madulare ale Bisericii lui Hristos. In prima epistola soborniceasca a sfantului apostol Ioan scrie: „Vedeti ce fel de iubire ne-a daruit noua Tatal, ca sa ne numim fii al lui Dumnezeu, si suntem” (1. Ioan 3, 1). Din momentul botezului apartinem lui Dumnezeu si facem parte din aceasta familie. Din acel moment suntem cu totii fiii si fiicele Domnului. Apostolul ne constientizeaza acest fapt atunci cand scrie: Noi suntem, cu adevarat fii ai lui Dumnezeu. Drept consecinta, trebuie sa ne si purtam ca atare. Daca intr-adevar suntem fii si fiice ai lui Dumnezeu, atunci trebuie sa dovedim lumii, ca sunten in stare sa traim ca frati. Intr-o familie, atat de numeroasa cum este cea crestina, n-ar trebui sa existe prejudecati, discriminari sau ura, ba mai mult ar trebui sa rodeasca acele daruri ale Duhului Sfant cum sunt dragostea, bunatatea, rabdarea, facerea de bine, blandetea, pacea (Galateni 5, 22-23). Tot din experienta familiei stim ca membrii ei nu sunt egali. Exista in sanul unei familii moduri diferite de a gandi, de a se imbraca, de a vorbi, de a manca. Nici chiar copiii nu seamana unul cu celelalt, si totusi sunt o singura familie. Tot asa si in biserica. Ea fiind trupul lui Cristos este formata din diferite madulare, care, dupa sf. Apostol Pavel, au daruri si atributii diferite (1. Cor. 12, 12–31). Si totusi, fac parte dintr-un singur trup. De aceea daca unul dintre aceste madulare sufera, atunci sufera intreg organismul. Asemenea unui puzzle, fiecare madular in parte este o bucatica dintr-un intreg. „Caci”, scrie sf. Apostol Pavel corintenilor, „intr-un Duh ne-am botezat noi toti, ca sa fim un singur trup, fie iudei, fie elini, fie robi, fie liberi, si toti la un Duh ne-am adapat” (1.Cor.12,13). Din acest motiv Charta oecumenica ne obliga „sa actionam prin puterea Duhului Sfant spre unitatea vazuta a Bisericii lui Isus Cristos intr-o credinta, unitate care isi gaseste expresia in recunoasterea reciproca a botezului si in comuniunea euharistica, precum si in marturisirea si slujirea comuna” (pag.10).
Sa-l rugam pe bunul si milostivul Dumnezeu sa ne binecuvinteze si sa calauzeasca inimile noastre ca sa constientizam si sa traim acea unitate, pomenita de sf. Ap. Pavel: „Este un Domn, o credinta, un botez, un Dumnezeu si Tata al tuturor, care este peste toate si prin toate si intru toti”.
_______________________________________
Telefon-0727706953
|
|
nu am observat daca sa mai scrios,dar de ce anul acesta fiind sfintele sarbatori de peste in aceashi zi oamenii sau intzeles intre ei,au sarbatorit impreuna fatza de altzi ani? 
shi vorba lui domnu balasbabe:ce are biserica cu , cultul de care noi apartzinem 
