 fotoklipaapicultorDin: Bucuresti-giurgiu
Postari: 720
|
|
"Amintiri din viitor"
M-am nascut,.. intr-o dimineata si pana seara....inca nu ma dumirisem ce era cu mine,un miros emblematic,....miros ce avea sa ma urmareasca toata viata,ma invaluia,un amestec toaletat,cu aroma de rahat pigmentat, pe ici, pe colo, de de urina.Intr-un tarziu o bacnota cu Tudor Vladimirescu,....avea sa-mi schimbe aerul ce ma cuprinsese si o voce ce rasuna gros cu damf de carpati,....schimba-l si pe-asta ca venii tasu.Mirosul, ma urmareste si azi si-mi aduc aminte de urmatoarele bacnote, ce aveau sa-mi netezeasca calea in viata.Inca-mi aduc aminte clar, cand mama ma,imbraca inoportun,dimineata si m-a tara, de mana, intr-o costumatie albastra cu un buchet de carpe rosii atarnat undeva in jurul gatului,depunandu-ma intr-un "nucleu de imperechere culturala",unde se adunau ca la un semn, toti cei asemeni mie,zbenguindu-ne pe un refren..."am pierdut o batistuta,ma bate mamica,cine are sa-mi-o deie.. ii sarut gurita".Sunt inca bantuit de acel miros care, in acea locatie ma cuprinsese,inca o data,atunci cand nu indrasnisem sa invat,a cere voie la toaleta.Si privesc intuaziasmat, la cei 50 de pasi ce au urmat dupa plecarea din acel loc si la constatarea mamei,...ce facu-si ma ?...te caca-si pe tine?si proasta ai de-acolo nu te vazu?i-am mai dat si bani sa aibe grija?!
Mai tarziu ,tot asa de bine-mi ,aduc aminte,cum tata m-a dus de mana in prima zi de scoala.Cum ajunsesem,intr-un loc ,cu scena,si galagie multa,cum oamenii radeau,si copii toti erau fericiti de parca ar fi plouat cu acadele,acel loc....dintr-o data i-mi era de nesuportat, cand tata grabit sa ajunga la sercviciu,m-a lasat cu un bilet de tramvai in mana pe care scria clasa a I-a E,si cum in singuratatea ce ma cuprinsese,plansul a pus stapanire pe toata fiinta mea imbracata-n carouri alb-albastre.Intr-un tarziu dupa ce acea galagie, se stinsese,si eu ramasesem singur intr-o mare curte cu scena goala si trista,o voce calda de fatuca ma aborda.....ce faci tu aici?... ma ganganie?,...la ce clasa esti?...nu intelegeam nici ce este aceia o clasa,si nici ce cautam acolo,....stiam sigur un lucru,...acolo nu era locul meu,ziduri reci,culori sterse,ma obisnuisem cu malul garlei din satul bunicilor, in care faceam baie in vremuri inocente, ..atunci cand nu se punea inca problema sa stau manjit pe maini cu albastru ,in incercarea disperata a mamei de a ma invata, a face linii si cercuri absolut perfecte.
Cat de sinistru si neplacut se facea, in momentul cand o femeie,"tovarasea invatatoare", ce statea intr-o camera,la catedra,...camera in care noi copii trebuia sa stam cu mainile la spate,cuminti in banci, ...si sa ne ridicam pe rand in picioare, sa spunem fiecare atunci cand ne auzeam numele....prezent?!,...si cum eu tocmai prin clasa a II-a,am realizat ca trebuie sa fac acelasi lucru ca ceilalti,asta dupa ce la o asa-zisa sedinta, tovarasea invatatoare i-a spus mamei.....tovarasa copilul dumneavoastra trebuie sa urmeze o alta scoala,nu intelege nimic!!,...nu este la fel ca celalti!...de cate ori strig catalogul ,intodeauna trebuie sa spuna prezent in locul lui,.. colegul de banca!?...doamna nu stie cum il cheama!?Cat de mahnita a fost mama,a plans,.. si tot drumul spre casa,cu lacrimi in ochi,i-mi spunea,...-Florinel mama,... de ce nu spui si tu..prezent?.. atunci cand tovarasea te striga?Nu stiu,de ce!?!,nu-mi place...si ce nu-mi placea cel mai mult era faptul ca trebuia sa ma ridic in picioare.....si toti ochii din clasa se intorceau instinctiv spre cel strigat,nu-mi placea sa fiu in centru atentiei,fosnetul copiilor, ce in, incercarea de a vedea cine-i"inculpatul"strigat,se intorceau toti asa ca la o comanda.Spre bucuria mamei ,am reusit intr-un tarziu sa intru in "normalitate"si sa spun mandru si tare-"prezent".Cat de mult ma bantuie aceasta normalitate si azi?cum ma bantuie si bacnotele.
Cum inca ma bantuie profesoara de limba si literatura romana plus gramatica,...gramatica a fost cea mai urata materie,cand "Cruiela",aceiasi profesoara intra in clasa,practic hipnotizandu-ma,si in cei patru ani redandu-mi demnitata notei 5 la aceasta materie.
Nu stiu, inca sunt derutat de puterea bacnotelor, asa cum am fost derutat,atunci cand invatam pe rupte sa-mi iau permisul, trece-am sala cu brio, dar picam traseul inexplicabil cu felicitari, din partea agentului,ce-mi spunea...-mai luati cateva ore de condus,....de-si mai toti instructorii auto,imi garantau ca sunt un sofer bun si voi lua examenul fara probleme din prima!?Am reusit sa iau permisul,cu greu,cand a fost loc,....de fapt examenul auto a fost singurul examen din viata mea cu repetitie,nu eram "prezent",nu faceam parte din normalitate si nu cotizam acolo unde au cotizat 85% din soferii Romaniei.Faptul ca acel examen, luat cu multa sudoare si trecut prin doua coduri rutiere,cu obligativitatea traseului de noapte si pana la excluderea lui,cu secundele pretioase din poligonul obligatoriu si pana la "normalitatea"traseului de zi-....atat a durat "scolarizarea" de la prima ora de condus,si pana la obtinerea permisului,... nu mai putin de doi ani si ceva,...am trecut prin deziluzii si ajunsesem.... la o disperata lipsa de dorinta de a mai conduce vreodata masina pe drumurile publice.Nu-mi pare rau de timpul pierdut in scoala de soferi si nici de bacnotele si miciile atentii date instructorului....reusisem,obtinusem ceea ce altii obtineau, fara a se chinuii sa faca, mai mult de 2 ore de scoala sau legislatie rutiera.Ce bine-mi aduc aminte cum am ridicat permisul de conducere in anul 1997,...si cum la primul drum facut,...in incercarea de a ajut un coleg de serviciu ,..ducandu-l acasa,....agentul de la politia rutiera m-a tras pe dreapta,aducandu-mi la cunostinta ca am intrat pe rosu in intersectie si trebuie sa predau permisul,..cel ridicasem cu o zi in urma din "Logofat Udriste".Cum speriat fiind de fapta,am inceput sa plang ca o femeie si sa-i explica ca nu se "uscase inca cerneala pe el",...de si eu incepator fiind nu incalcasem cu nimic legislatia,..intrase-m pe verde ,...am acordat prioritate,tranvaiului ce venea din fata si urma sa fac la stanga....dupa ce am tranversat intersectia ,...acolo se afla cel ce statea la panda,in incercarea nefireasca,pe alocuri golaneasca de a-si mari venitul,speculand soferii slabi de inger.Am scapat,....cred, ca lacrimile l-au induplecat,....ia-ti ma permisul,ia zii faci si tu cinste ca ai luat permisul?...A-si face cinste,.. domnule, dar sunt angajat de 2 zile si mai dureaza pana iau salariu....am replicat....din acea zi au trecut 2 ani si eu nu m-am, mai suit la volan....permisul trebuia sa ramana la mine,...simteam ca politia rutiera ma urmareste, sa mi-l ia, si nu doream sa-l dau,muncisem mult pentru el.
Azi am trecut cu rotile peste cateva sute de mii de km,nu mai sunt asa speriat de "normalitatea" taficului romanesc,....nu mai deranjaza nimic,nici macar fleshurile celor din spatele meu,...atunci cand merg pe prima banda cu 50km/h in localitate,desi banda 2 este libera.Nu ma deranjeaza nici BMW-ul,alb, imaculat ca si mintea celui cel conduce,in incercarea disperata de a fi primul la semafor,considerand ca dacia mea 1410 este o "rusine" ce trebuie lasata la urma si ce nu are vre-un drept in a circula maiestos in fata sa,...dupa cum nu ma mai deranjeaza nici hergheliile unora de sub capota,ce nu au loc pe strada de mine,si nici macar suiearatul-"z-matiiii",aruncat in sictir de cate unii pe geam.Totul face parte din "normalitate",ori eu incep sa inteleg aceasta "normalitate".
Ce mult ma amuz ,cand i-mi aduc aminte de incorporarea, in armata romana,Doamne ce "frumos",si cat de educativa,cum au reusit sa faca"barbat" din mine,....in prima zi,...la fel ca in prima zi de scoala,dezorientat incerc sa fac cunostinta cu cei de langa mine,sa socializez,traiam cu speranta ca aveam sa invat lucruri noi si experiente placute,.....doar ce ma obisnuisem cu noile chipuri si a venit a doua zii,...dimineata,devreme,..cand o voce rasuna in incaperea, ce avea sa-mi devina casa timp de 1 an si o zi,....trezzireeea bibane,....visam frumos,-aveam langa mine prietena ce-o lasasem acasa si intr-un tarziu o convinsesem sa se dezbrace ,eram intinsi unu langa altu,o ...mangaiam, si o ...sarutam,urma sa se petreaca ceva extraordinar,....si tocmai vocea aceia,....trezzireeea bibane,...-of daca mai intarzia o jumatate de ora a-si fi fost cu adevarat fericit,dar am ramas doar eu si neamplinirea visului si a faptei plus ca pana la liberare a disparut si prima dragoste.Stiam de la prieteni ce trecura prin viata de cazarma,ca in momentul in care sergentul spune,....vreau 5 oameni la ....cine se ofera?sa faca un pas inainte.....asa am facut toata perioada,se auzea strigtul,.. si eu eram primul din cei 300 de bibani ce sarea ca ars ,aproape teleghidat in fata plutonului.De fiecare data,aceiasi voce i-mi spunea treci la loc,...si adauga,...tu,tu,si tu,si tu ba prajina, duceti-va la G.A.Z.-eu,...iar se cereau soldati pentru diverse activitati,aceiasi poveste cu eu in prim plan,....acest lucru se intampla mereu si in fiecare zi,pana ramaneam o mana de soldati,....soldati ce eram trimisi in camera pana la noi ordine.Dupa aproximativ 3 luni si aproape in preajma depunerii juramantului,atunci cand eram in pregatirea pasului de defilare,si mai toti sergentii,angajati pe baza de contract impreuna cu,comandantii de pluton,in general locotenenti sau capitani stransi la un loc,....ca prin minune unu dintre sergenti ma observa,.... si-mi zise asa flegmatic,....ma bibane,derutantule,...ma uitam in jurul meu,parca incercand sa vad la cine se refera,zise....ce te uiti ma asa in jurul tau,despre tine este vorba,...-ia vino incoace.Speriat,nu intelegeam ce facuse-m,...timid am rupt randul si cu pas de defilare l-am salutat prezentandu-ma...-bai fratilor,ba, voi il stiti pe asta,....da zise un capitan,..asta este ala de iese primu,.. cand ni se cere oamnei,..da domn capitan,...el este,asta nu a participat la nici un eveniment in cadru unitatii sa stiti,...asta, a stat numai pe camera,...al dracu biban,..ne-a pacalit pe toti!!!!,....eu am crezut ca este pilos zise alt sergent!?....ia zi, ma,.. tu esti pilos?cine te-a adus aici?...sa traiti nu sunt,nici pilos, nici derutant,..zic eu.Cum ma nu esti??,...pai ce noi suntem prosti?....adica tu ai stat toata perioada in camera si altii au muncit?!?!....-pai eu am iesit,..m-am oferit sa muncesc,sa ajut,...de fiecare data am facut primul pasul in fata,...dar dumneavoastra,de fiecare data, a-ti zis,... sa trec la loc!??si mirat si cu semnul intrebarii in gand, nu intelegeam din nou,acea "normalitate"...-fir-ar mata a dracu,zise un locotenent....ba... tu-ti bati joc de noi?,...zda-matiiii,..-tu faci mistooo baaa,soldat?...zic nu,...cu un nod in gat,...sa...sa traiti.-Cum ma?, tu nu ai iesit la nici o activitate?!?! nu domn locotenent,nu m-au lasat,...cine ma?....pai si dumneavoastra a-ti zis alaltaieri,cand am ramas doar patru soldati,..duceti-va ma norocosilor in camera.....Si asa am facut,..mai fratilor,...mi s-a dus faima pana la comandantul unitati,devenisem "derutantul" number one al armatei romane,acesta a fost si "gradul" cu care m-am liberat,...Derutant.Am trecut neobservat,toata armata si atunci cand m-au detasat la alta unitate tot neobservat am fost,nu au mai scris nici in livret,ca am fost pe acolo,desi acolo am bagat garda ca berila cu glont pe tava....,daca stau sa ma gandesc bine acea unitate nici nu mai exista,dupa ce am plecat, s-a desfintat,...parca in trend cu starea mea normala.
Am uitat sa spun ca acolo,in armata, am participat pentru prima data la vot,si de atunci am tot pus stampila intr-o "normalitate",aparenta.Acolo in armata am inteles pentru prima data ce inseamna sa votezi,acolo,... asa adia un aer si mirosea acelasi rahat,...eram indemnati subtil cu cine trebuia sa votam,eu nu m-am conformat,doar eram "derutant", si am prins un post la bucataie, la spalat vase,trebuia sa votez cu PDSR,si m-a mancat in fund si am votat CHEIA, si ce e cel mai rau,e ca am si spus cu cine am votat,asa am ajuns la spalat de vase.
Mai tarziu dup liberare,prin intermediu unor amici am intrat si in politica,Doamne ce miros,ce aroma,nu era cine stie ce partid,era tocmai PDSR-ul,dezamagit de cheia ce-o votasem,ala pe care nu-l votasem in armata si din cauza caruia ajunsesem la vase.Da am participat la o singura sedinta de partid,la sectorul 4,parca revedeam sala de clasa din generala,..aceiasi mentalitate,la catedra cativa dinozauri si in clasa, "elevi" cu mainile la spate.Am avut proasta inspiratie sa ma ridic in picioare si sa le spun tovarasilor dinozauri, sa-nu-l mai planga pe "tovarasul Iliescu",..tocmai ce pierduse alegerile in timpul "mandatului" meu ostasesc,si Iliescu acum era lovit de CDR,din toate partile si unghiurile posibile,ba ca nu a fost revolutie,ba ca mineriadele au fost aduse de dansul,..de dragul puterii,aceasta dragoste de putere este inca vie si astazi la unii.Cum m-au auzit "tovarasii",au si tras o concluzie,...ma cine l-a adus pe asta aici,sa faca atmosfera?e impotriva partidului,...ma si gandeam cat de "derutant" eram inca odata.Am hotarat sa parasesc acea formatiune politica,dezamagit de "normalitatea" aceia,...si m-am grabit sa ma inscriu intr-o noua si tanara formatiune politica G2K,aproape obscura,ce la urmatoarele alegeri avea sa aibe extraordinara performanta de a aparea in "istoria" partidelor politice necunoscute.Dupa acele alegeri am inteles,..in prealabil dupa ce fusesem alergati de catre oamenii unui alt mare politician in devenire,.. Marean Vanghelie,...ca politica poate lasa urme adanci pe trup si am decis sa o rup cu aceasta activitate de gherila,"normalitatea" bunului simt in politica nu aparsuse si nici nu a aparut dupa stiinta mea pana astzi,nu se regasea in nici un discurs sau fapta politica, si nici nu reusise-m sa inteleg mare lucru din acea lupta, dusa cu batele in plina strada,pentru lipirea afiselor electorale si intreselor economice personale.
Am hotarat sa-mi duc viata "derutanta" in liniste,departe de viata politica, sa-mi intemeiez o familie in spiritul legii si al "normalitatii"Romaniei,tara ce pune o deosebita baza pe familie,celula socetatii.Zbuciumata viata,.. si ce gust amar, am avut atunci cand preotul ce-mi pusese pirostiile pe cap,aparea plin de dezinvoltura, la cateva saptamani la televizor povestind cum a reusit sa ridice o bisericuta de lemn in cartierul ce ma nascuse-m,in amintirea fiului,lui, Daniel,plecat intre cei drepti,si cum dumnealui nu cere enoriasilor nici un ban pentru cununii,botezuri si inmormantari,fapt...ce ma dezgusta teribil,eu fiind prezent in altar la negocierea pretului "impus" pentru prestatia dumnealui vis a vis de cununia-mi religioasa.
 astazi atat la cerere va urma
_______________________________________
Omul, de-ar fi constant, ar fi perfect. ( William Shakespeare )
|
|
Sa nu te mai prind ca umbli fara un pix si o foaie de hartie in buzunarul de la piept. Ca sa poti nota ceea ce iti amintesti amuzant din istoria vietii tale, sau reflexiile asupra vietii ce iti vin pe moment...
