|
|
VsV a scris:
Salut ,
Ce parere aveti , merita efortul?
Semanarea ei ar implica ceva costuri
Dacă dorim formarea unei baze melifere proprii, situată în imediata apropiere a stupinei, trebuie să fim preocupaţi în permanenţă de cultura plantelor tipic melifere.
Specia: Phacelia tanacetifolia L.
Familia: Hydrophylaceae
Denumire populară: facelia
Perioada de înflorire: eşalonată, din mai până toamna târziu, în funcţie de epoca de semănat.
Valoarea meliferă: 300-1.000 kg/ha
Alte utilizări: poate fi folosită sub formă de îngrăşământ verde, plantă furajeră, are acţiune antipoluantă, antinematodă.
O plantă care se pretează foarte bine la această utilizare este facelia (Phacelia tanacetifolia L. – fam. Hydrophylaceae), a cărei valoare meliferă este întrecută numai de salcâm şi evodia.
Trebuie totuşi menţionat în legătură cu valoarea sa meliferă că, deşi pe bază de analize repetate a rezultat că are o mare capacitate meliferă, totuşi, datorită complexului de factori microclimatici, care influenţează într-un fel sau altul secreţia şi concentraţia nectarului, nu în toţi anii şi în toate localităţile se realizează un cules eficient cu sporuri însemnate de miere.
Originară din America de Nord, unde este considerată o buruiană problemă, facelia a fost cercetată şi selecţionată de numeroase institute de cercetare din lumea întreagă până s-a obţinut specia de facelia cunoscută şi apreciată astăzi de apicultorii din lumea întreagă.
Mierea obţinută de la facelia este una dintre cele mai fine, de o calitate excelentă şi cu o aromă deosebită, foarte apreciată de cunoscători. În stare cristalizată se aseamănă cu un şerbet alb, foarte fin.
Singurul defect al acestei plante este acela că, deocamdată, în ţara noastră prezintă interes numai pentru apicultură, ca plantă nectariferă.
Apicultorii din Germania, Franţa şi Anglia apreciind-o ca excelentă plantă meliferă, au făcut eforturi uriaşe pentru introducerea ei în cultură, alături de culturile cerealiere, prăşitoare şi furajere.
Argumentele care au pledat în favoarea ei au fost următoarele:
- prin dezvoltarea sa rapidă, înăbuşă buruienile, iar frunzişul său foarte dens menţine terenul curat de buruieni până la cultura următoare;
- datorită cantităţii de biomasă produsă la unitatea de suprafaţă, a conţinutului bogat în proteine şi a pretenţiilor scăzute faţă de factori pedoclimatici, s-a dovedit a fi cea mai indicată plantă pentru îngrăşământ verde, care lasă multe elemente nutritive prin încorporarea ei în sol. Îngropată în pământ la sfârşitul perioadei de înflorire, facelia aduce în sol echivalentul a 30 t de gunoi de grajd la hectar;
- are acţiune antipoluantă - o cultură de facelia „captează“ din sol nitraţii şi resturile de îngrăşăminte rămase de la culturile precedente, limitând, în caz de ploi puternice, spălarea solului şi infiltrarea de substanţe puternic nocive şi poluante spre pânzele de apă freatică;
- are acţiune antinematodă - o cultură de facelia permite reducerea, în bune condiţii, a populaţiei de nematode cu 20%;
- a intrat şi în atenţia crescătorilor de animale ca furaj după obţinerea unor soiuri de facelia lipsite de perişori pe frunze.
Fiind o plantă cu perioadă de vegetaţie scurtă, se pretează foarte bine să fie semănată în etape, înflorind astfel eşalonat din luna mai până în octombrie şi chiar până la căderea brumei.
Data semănatului este condiţionată numai de perioada când avem nevoie de cules. Cunoscând că răsărirea are loc în 8-10 zile, înfloreşte după 40-60 zile de la semănat, iar durata totală de înflorire durează cca 50-60 zile, epocile de însămânţare vor fi în aşa fel alese încât înfloritul să coincidă cu perioadele obişnuit lipsite de cules.
În practica apicolă putem folosi mai multe epoci de semănat, astfel:
- epoca de toamnă. Însămânţarea seminţelor de facelia se va face cât se poate de târziu, în cursul lunii noiembrie sau chiar la începutul lunii decembrie, dacă vremea permite, în mod eşalonat şi pe suprafeţe diferite, pentru a obţine prelungirea perioadei de înflorire pe o durată cât mai lungă de timp. Important este ca sămânţa de facelia să nu germineze până la venirea gerurilor, căci plantulele de facelia nu rezistă la îngheţ.
Literatura de specialitate consemnează că facelia semănată la sfârşitul lunii noiembrie înfloreşte primăvara cu două săptămâni mai devreme decât facelia semănată primăvara. Un înflorit timpuriu (în jur de 18 mai) se poate obţine şi de la plantele provenite din seminţele scuturate în anul precedent (fenomen cunoscut sub denumirea de autoînsămânţare).
În cazul semănatului în pragul iernii sau primăvara în mustul zăpezii (februarie-martie) înfloritul faceliei începe concomitent cu cel al salcâmului sau îi urmează imediat.
Dr. ing. Nicoleta Ion
Resurse Melifere – I.C.D. Apicultură Bucureşti
(Va urma)
REVISTA LUMEA SATULUI, NR. 2, 16-31 IANUARIE 2008 |
salut , noi ne pregatim de aprox . 45 ha ptr. la anul 
|
|
. 
