proapiapicultorDin: Bucuresti
Postari: 806
|
|
Iernarea familiilor de albine
Iernarea albinelor cuprinde perioada de repaos (noiembrie-ianuarie) si o parte din perioada de de inlocuire a albinelor de iernare (ian-martie), perioade in care data fiind scaderea temperaturilor exterioare, albinele isi reduc activitatea, iar efortul coloniei se indreapta doar spre conservarea speciei si reluarea ciclului biologic de crestere a puietului si inmultire odata cu inceperea activitatii de zbor la sfarsitul iernii.
In aceasta perioada, apicultorul are in vedere in primul rand depasirea perioadei de iarna in conditii cat mai bune, cu o mortalitate acceptabila, situata in limite normale, atat la nivelul stupinei (0-10%) cat si la nivel de familie, iar in al doilea rand o buna iernare trebuie sa conduca la o buna dezvoltare in primavara a familiilor in scopul valorificarii primelor culesuri, in special a culesului de salcam.
Trebuie sa mentionez ca iernarea nu poate fi scoasa din contextul general al managementului unei stupine pe intreg anul apicol. O iernare in conditii optime depinde in mare masura de calitatea si cantitatea albinei de iernare, practic de perioada in care s-au crescut albinele de iernare (iulie-septembrie), de calitatea, cantitatea si accesabilitatea rezervelor de hrana precum si de alte aspecte cum ar fi organizarea cuibului sau prevenirea si combaterea bolilor in timp util pentru a nu afecta supravietuirea in aceasta perioada critica.
In functie de evolutia vremii si a culesurilor de polen si nectar perioada de crestere a puietului incetează in conditiile tării nostre in lunile septembrie-octombrie, cand oferta de hrana si temperatura mediului, in special in timpul noptilor se reduce foarte mult, familiile de albine supravietuind pe baza rezervelor de hrana acumulate. Astfel, familia de albine trece in perioada repaosului de iarnă care durează păna in lunile ianuarie-februarie cand reincepe cresterea de puiet. In această perioadă, in functie de temperatura exterioara, albinele se strang in ghemul de iernare care se formează incepand cu temperatura de + 8ș C, in general in dreptul urdinisului.
Ghemul de iernare reprezintă forma de organizare a albinelor in perioadele reci, care asigură cea mai bună termoreglare a cuibului, diminuand la maxim pierderile de căldură si asigurănd eliminarea dioxidului de carbon si a excesului de umiditate rezultat din consumul de hrana si activitatea fiziologică a organismului.
Ghemul are formă de sfera sau elipsă, aceste forme geometrice, ca volum, asigurand cea mai mică suprafată de contact cu exteriorul, si deci asigurand economia de energie. Matca se gaseste intotdeauna in centrul ghemului, iar marimea ghemului variază in functie de temperatura exterioară, strangandu-se mai mult pe măsură ce temperatura scade. Ghemul cuprinde mai multi faguri in functie de puterea coloniei. Albinele formează ghemul de iernare atat pe partea inferioara a fagurelui cu celule goale cat si pe partea superioară a fagurilor cu rezerva de miere. Aceasta este amplasarea ideală intrucat partea de jos a ghemului amplasată pe celule goale asigură o mai bună termoreglare fată de albinele amplasate pe coroanele cu miere, iar ghemul se deplasează incet, in sus si in lateral in functie de consumul si ampalsarea rezervelor de hrană.
Partea exterioară a ghemului este alcătuită dintr-un strat mai dens de albine si se numeşte coaja ghemului. Albinele sunt aşezate in coaja ghemului precum solzii, fiecare albină stand cu capul sub abdomenul altei albine. În funcţie de temperatura exterioară si de puterea coloniei grosimea cojii ghemului poate varia între 2,5 si 7 cm.
Centrul ghemului este mai afanat si este alcătuit din restul albinelor si matca. Acestea sunt albinele care produc căldura necesară întregii colonii, pe baza consumului de miere si prin miscări caracteristice din aripi, picioare si abdomen de unde si un zumzet specific. Acest zumzet poate fi un indicator al starii coloniei si de aceea apicultorul il ascultă cu ajutorul unui tub auditiv si astfel poate aprecia, existand mai multe tipuri de zumzet corelat cu anumite stari normale sau anormale. Albinele din coaja ghemului sunt inlocuite treptat de albine dinspre interiorul ghemului, diminuand astfel uzura pronuntată a acestora.
Dacă in imediata apropiere a ghemului temperatura din stup este doar cu 1-2ș mai mare decat temperatura de afară in interiorul ghemului aceasta este de peste 14ș C, temperatura minima critică. In conditii de temperaturi externe foarte scăzute, ghemul se strange foarte mult, iar temperatura generată in miezul acesteia poate depasi 25șC tocmai pentru a iradia si a incalzi mai mult albinele din coaja ghemului, de aici si explicatia consumului mai mare de miere in iernile geroase.
In a doua parte a iernării odată cu reluarea creşterii de puiet în mod obligatoriu, temperatura din miezul ghemului este adusă pana la 36 grade C, aceasta temperatura fiind obligatorie in cresterea puietului. In continuare, intensitatea creşterii de puiet este influentată de temperatura exterioară si de puterea familiei (mărimea ghemului). În cazul unor temperaturi foarte scăzute albinele diminuează sau chiar încetează creşterea de puiet, adaptandu-se astfel la conditiile date.
Pe masură ce sezonul rece se apropie de sfarsit, creşte cantitatea de puiet in colonie de la 20-100 de ouă-zi (ianuarie-februarie), depuse in timpul iernii la cateva sute de ouă in martie, în funcţie de evolutia vremii şi aportul de hrană, astfel că la un moment dat numărul indivizilor din familie creşte datorită faptului că numărul albinelor care eclozionează il depăşesc pe cel al albinelor care mor şi practic familiile intră în perioada de dezvoltare. În condiţiile din Romania, perioada inlocuirii albinelor de iernare durează pana la mijlocul lunii aprilie, cand si ponta matcilor atinge un nivel mult mai ridicat de cca 1000 de ouă/24h, iar în perioada mai iunie ajunge la un maxim de pana la 2000 de ouă/zi in functie de puterea familiei, calitatea mătcii si evolutia culesurilor.
Intotdeauna, în aceleasi condiţii de mediu, cantitatea de puiet crescută de coloniile de albine în perioada de dezvoltare este corelata pozitiv si dependenta de cantitatea de albina existenta in stup. Astfel ritmul de dezvoltare a familiilor puternice poate ajunge la 10-14% zilnic, în timp ce la coloniile slabe ritmul de dezvoltare nu depăşeşte 3-4%. De aici rezultă că cea mai importantă perioadă din ciclul biologic anual, asa cum s-a mentionat deja, o constituie creşterea albinei de iernare de unde si puterea acestora la intrarea in iarnă.
Din punct de vedere al managementului apicol aceasta este perioada in care apicultorul trebuie să asigure conditiile necesare de hrană si spatiu pentru intensificarea cresterii de puiet cat mai timpuriu si obtinerea unor familii de albine puternice in special in vederea valorificării primului cules principal de la salcam, a carui inflorire nu coincide (la noi) cu varful maxim de dezvoltare naturală a familiilor de albine de la mijlocul lunii iunie.
Evaluarea mortalitatilor se realizeaza cu primul control in primavara si se noteaza : marimea familiei (intervale de albine), prezenta matcii si pontei acesteia, suprafata de puiet, rezerve de hrana, cantitate de albina moarta pe fundul stupului, prezenta semnelor de boala.
In caz de mortalitate exista si unele semne caracteristice care ne indica cel mai probabil cauza acestor mortalitati, cum ar fi de exemplu atunci cand albinele mor de foame - albinele se gasesc moarte cu capul in interiorul celulei si ca o caracteristica a speciei, in lipsa hranei, toate albinele mor in acelasi timp.
In cazul insuficientei hranei se intervine prin administrarea deasupra ramelor de turte (paste) energetice.
Pe perioada iernarii se asigura linistea in stupina prevenind zgomotul produs de pasari, animale, trepidatiile datorate mijloacelor de transport, etc.
Deasemenea in zilele calduroase se inlesneste efectuarea zborurilor de curatire.
Vatra stupinei va fi curatata in cazul caderilor mari de zapada, desemenea si scandurile de zbor pentru evitarea formarii de gheata la urdinisuri si implicit a obturarii ventilatiei.
Cateva cuvinte despre izolare si ventilatie...
Termoreglarea se face la nivelul ghemului de iernare si nu la nivelul stupului. Lucrul important pentru ghem este sa mentina o temperatura de 10 grade C la marginea sa. Izolatia este necesara la peretele stupului unde familia de albine incepe sa se dezvolte ca populatie, cu alte cuvinte prezenta puietului sporesc necesitatile energetice pentru a mentine o temperatura constanta de 36 grade C. Acum este si perioada critica in care o izolatie deficitara duce la un consum exgerat.
Inainte de toate trebuie bine ales pozitia stupului in asa fel incat sa capteze maximum de caldura solara si sa fie la adapost de curentii reci de aer.
Izolatia stupului sau izolatia pasiva e conditionata de conductibilitatea termica a materialelor izolante si de continuitatea acestora, tinand cont ca pierderea de caldura se face prin imperfectiunea acestora. Trebuie stiut ca ramele goale au rol de izolant intre ghemul de iernare si aerul rece, datorata aerului captiv din celulele goale.
Puntile termice sunt intreruperi ale izolatiei pe unde se pierde caldura a ceea ce am avut de izolat si trebuie evitate pe cat posibil. Cand observam condens pe unul din peretii stupului sau pe podisor, inseamna ca izolatia este insuficienta si este vorba de o punte termica.
Izolarea capacului se face cel mai simplu printr-un polistiren plasat deasupra podisorului. Sunt apicultori care lasa peste iarna hranitorul-podisor si asigura in acest fel o perna de aer evitand astfel condensul pe rame si in interiorul stupului. Daca ventilatia nu se produce normal sau daca nu avem capace etanse se va evita izolarea cu materiale absorbante ca hartie, diverse tesaturi, cartoane, etc. pentru ca odata umede nu mai au rol izolant. Coeficientii de transmisie si de conductibilitate termica sunt mai mici si deci mai izolanti la materialul polistiren expandat si la cel extrudat fata de restul materialelor de izolare, dar depinde mult si de costul acestora.
Fundul de stup cu sita de ventilatie (cunoscut sub denumirea de fund antivarooa) se stie ca a fost confectionat impotriva parazitului varooa si pentru aerisire pe timpul transportului in pastoral al stupilor. Multi apicultori intreaba daca trebuie sau nu trebuie obturata aceasta sita. Un lucru este sigur, trebuie evitat ca aerul rece sa patrunda turbulent si in rafale si sa produca cresterea consumului. Daca stupii sunt protejati de vant este clar ca pot ierna fara ca sita sa fie obturata, dar este recomandat ca la inceputul pontei matcii sita sa fie inchisa lasand un sfert din deschiderea ei in partea din spate a fundului de stup. Tabla de obturare a sitei este si un magnet de apa si deci umiditatea se elimina si prin partea de jos a stupului. Peretii stupului neizolati pot constitui si ei o punte termica, la fel si diafragmele de stramtorare a cuibului. Strangerea cuibului numai pe ramele ocupate de ghemul de iernare asigura cresterea rapida a populatiei in primavara printr-o ponta ridicata a matcii si aici avem ca exemplu formarea roilor in stupisori de 5-6 rame care se dezvolta mai rapid in populatie.
Ventilatia, reprezinta un factor important in iernarea familiilor de albine si asta daca ne gandim la umiditatea din interiorul stupului urmare a consumului de oxigen si eliberarii de bioxid de carbon si apa. Ventilatia este totusi ceva distinct fata de izolare, insa o izolare buna asigura si o etansare buna, ceea ce nu mai asigura inlocuirea aerului viciat si inlocuirea lui cu aer proaspat si deci vorbim de deficiente ale ventilatiei. O buna ventilatie se poate asigura prin orificii dispuse pe aceeasi latura cu a urdinisului.
|
|
