cornubeeapicultorDin: Cornu(Cimpina),altitudine 500m
Postari: 403
|
|
...poate vor sa citeasca si alti forumisti care,nu stiu engleza...!
traducere google :
Traducere din Engleză în Română
Chimie de miere
Miere aparţine grupului de carbohidraţi al alimentelor (zaharuri şi amidon), şi este în principal o soluţie apoasă de zahăr invertit doi, dextroză (glucoză sau zahăr de struguri) şi levuloză (zahăr sau fructoză fructe), în proporţii aproape egale. Termenii dextroză şi levuloză provenit de la utilizarea celor două prefixe, Dexter (dreapta) şi levis (stânga), deoarece fostul transformă lumina polarizata la dreapta şi din urmă, la stânga. Aceste două tipuri de zahăr invertit am putea numi zaharuri naturale sau de simple, deoarece acestea sunt uşor de absorbit în fluxul sanguin, fără a necesita asistenţă din partea secreţiile salivare, gastrice sau intestinale pentru a realiza procesul de inversiune. Trestie de zahăr şi unele categorii de glucide alte artificială trebuie să fie primul inversat în zaharuri simple înainte de a fi asimilate.
În plus faţă de zahăr invertit doi, mierea conţine uleiuri aromatice volatile, care da aroma sa, elemente minerale (sodiu, potasiu, calciu, magneziu, fier, cupru, fosfor, etc), unele proteine, diferite enzime, vitamine şi substanţe colorante . În ceea ce priveşte conţinutul de vitamine din miere, există dispute în considerare-capabil despre acest subiect în rândul lucrătorilor de cercetare. Hoyle, de la Institutul Lister din Londra, Hawk, Smith şi Bergheim pretind că mierea este deficitar în vitamine. Dutcher crede că există un conţinut de vitamina mic în miere, dar suma este neglijabil. Faber consideră că este "probabil" nu prezenta vitamina antiscorbutice în miere. oameni de ştiinţă francezi, cum ar fi AL Clement, Iches L., Laborde şi alţii, cu toate acestea, vitamine găsit în miere, deşi, în cantităţi minute, ele sunt solubile în apă B şi C şi vitamine liposolubile A. Alin Caillas, chimistul bine-cunoscut agricole din Franţa, observaţii (tresors Les d'une goutte de miel, 1924) că plantele care contin vitamine si miere, produse din fluidele care circula in tesuturile lor organice sub influenţa benefică a soarelui, trebuie să conţină vitamine, deşi suntem în imposibilitatea de a determina exact prezenţa lor. Am putea numi vitamine scântei care se aprind substanţe alimentare.
Principalele componente chimice ale mierii (în procente) sunt:
Invertit zaharuri 73.31
Zaharoză (trestie de zahăr) 2.63
Dextrină 2.89
substanţe de azot 1.08
Apă 18.96
Ash 0.24
Aceste componente variază în diferite tipuri de miere. Mierea este solubil în apă, este de reacţie distinct acide "şi devine vinicolă prin fermentare. gravitatea acesteia este specifică 1.40-1.45, că este, acesta este mai greu decât apa. În timp ce un galon de apa cantareste 8.3 kg, un galon de miere cantareste 12 de lire sterline. Este o problemă destul de uimitoare pentru a decide dacă mierea este un produs de origine vegetală sau animală. Având în vedere, cu toate acestea, faptul că albinele fac miere, de asemenea, de la zahăr alb (în care toate componentele vegetale sunt distruse) ar trebui să ne miere loc în cadrul grupului din urmă.
De zahăr invertit doi, fructoză este de o importanţă mai mare. Dextroză în timp ce este pe jumătate la fel de dulce, trestie de zahăr, fructoză este de două ori la fel de dulce. Levuloză este un ideal dulce, mai dulce dintre toate zaharuri în natură şi ar fi de zahăr de viitor, dacă chimiştii ar putea reuşi în producţie la un preţ de vânzare corect. Astăzi, preţul de fructoză chimic pure este prohibitiv (o jumătate de kilogram de dolari mai multe), deoarece este dificil de a produce în cantităţi mari. Unele chicories, becuri dalii şi anghinare Ierusalim (nimic de-a face cu Oraşul Sfânt, numele este numai corupt din Girasole planta franceză sunt bogate în fructoză (12-15%). Levuloză este cel mai solubil, încântătoare în aromă şi este uşor de asimilat. Este creatorul cele mai valoroase energia potenţială pentru sistemul uman, deoarece este un excelent glicogen (animal amidon) producător. Glicogen este depozitat în muşchi şi în special în ficat, în cazul în care acesta este disponibil şi poate fi rechanged în dextroză să furnizeze energie prin oxidare. Levuloză absoarbe lent şi nu provoacă creşterea zahărului din sânge (hiperglicemie), care este motivul pentru care acesta poate fi utilizat de către pacienţii cu diabet zaharat. Absorbţia de fructoză este atât de tardiv că ajunge adesea intestine mari, la care de urgenţă unele dintre efect laxativ de miere poate fi atribuită.
Miere, astfel cum sa menţionat, este de reacţie acidă. Diferiţi autori cred că albinele injecta sau spray unele venin (care este, de asemenea, de reacţia acidă în fiecare pieptene. Acest lucru ar trebui să dea un anti-fermentative, calitate antiseptic şi conservarea la miere. Mulţi oameni de ştiinţă diferă cu privire la acest punct. Dr. Phillips, profesor de Apicultură, Universitatea Cornell, Ithaca, crede că nu există o urmă de adevăr în afirmaţia că mierea contine venin de albine. El adaugă că "nici un acid este necesar pentru a menţine miere, pentru că este o astfel de soluţie concentrată de zaharuri care fermentaţie nu poate avea loc în cazul în care mierea este pe deplin coapte." Potrivit Dr. Phillips, mierea conţine drojdii de un fel aparte, denumită în mod curent drojdii nectar sau "tolerant zahăr", drojdii, care sunt capabile să crească numai în anumite concentraţii de zahăr. Mierea este în mod normal doar peste limita a conţinutului de zahăr în care aceste levuri începe să înmugurească. Proces identic are loc atunci când miere sub formă de granule. Nectarul de intrare este subţire, prin urmare, apa în exces trebuie să fie eliminate pentru a preveni fermentaţie. Statele Unite Pure Food Legea nu permite mai mult de 8% de zaharoză în miere, dar cele mai multe mierea conţine mult mai puţin decât suma respectivă.
Revenind la subiectul de venin în miere, este dificil, Al-cel mai imposibil să înţeleagă complexitatea de biologie complexe şi fiziologia de albine şi cu atât mai mult de chimie lor năucitoare. Veninul de albine nu este un ferment digestiv ca veninul de şerpi. Aceasta trebuie să aibă alt scop decât cel al fărădelege pedepsirea sau chiar de a vindeca arthritics. Efectul remarcabil şi vechi curativ de miere în uz extern nu poate fi atribuit numai pentru conţinutul de zahăr şi puterea higroscopic. Este mai mult decât o ipoteză care venin de albine ar putea da unele avantaje la miere (Alin Caillas). Inutil sa mai spunem, o cantitate minute de venin nu ar face miere dăunătoare ca un produs alimentar, deoarece fermentează nostru digestiv distruge uşor chiar şi cantităţi mari de venin de albine. În cazul în care nu au fost pentru acest fapt, autorul ar fi presupunerea că prezenţa de venin (deşi, desigur, nu chimic dovedit) ar putea conferi anumite avantaje pe miere atunci când luate pe plan intern.
Reacţie acidă de miere poate fi, de asemenea, din cauza cantităţilor minute (1 / 10 din 1 la suta) a acizilor lactic, succinic, citric şi malic. Acidul malic are un gust destul de plăcut. Ea se găseşte în unele mere (de la care a derivat din numele său) şi în alte plante şi fructe acru. Coacăze conţină o cantitate deosebit de ridicat de acid malic. Pe de altă parte, afirmaţia că mierea conţine acid formic se bazează pe o concepţie greşită, sau mai degrabă, este o eroare de chimie. Vechea credinţă că veninul de albine conţine acid formic este, de asemenea, o eroare. Este remarcabil faptul că chiar şi cele mai recente lucrări medicale şi chimice nu au reuşit să corecteze această denaturare. Teodor Merl, în 1921, prin experimente chimice atent efectuate au demonstrat că veninul de albine nu conţine nici cea mai mică urmă de acid formic, deoarece testele cele mai sensibile au fost negative. Fiehe şi Farnsteiner efectuat numeroase experimente care, de asemenea, s-au dovedit, dincolo de orice îndoială, că mierea medie nu conţine acid formic. Fosta concepţia greşită a fost posibil datorită faptului că reactivii de nitrat de argint au fost folosite pentru teste.
Revenirea la componente minerale de miere, numite, de obicei cenuşă, acest lucru este un element extrem de important. Oasele contin o cantitate considerabilă de calciu, şi muşchii, aproximativ 3-4% din substanţe minerale. Timpul proceselor oxidative osmotic şi multe elemente minerale sunt utilizate, care trebuie să fie înlocuit şi în acest scop, mierea este foarte utilă.
Miere derivă conţinutul său mai mare minerale din plante; sursa minerale final de plante este, din nou, în solul pe care cresc. Într-un cuvânt, substanţele anorganice care conţine miere sunt dependente în mod indirect pe sol, care este motivul pentru care elementele constitutive minerale de miere variază foarte mult. Un îngrăşământ bună a solului, se va îmbunătăţi, de asemenea, miere. Acesta este un vechi spune în engleză: "Acolo unde este cea mai buna miere, există, de asemenea, cea mai bună lână."
Albinele necesită substanţe minerale pentru întreţinerea lor. albine uscate conţin aproape 5% cenuşă. Acest lucru explică popularitatea de albine ars in medicina antica. Desigur, albinele nu obţine toate mineralele din plante; apa greu va contribui, de asemenea, cota sa. Albinele hrănite cu minerale lipsa sirop de zahăr.
Continutul de minerale de miere nu este mare, este vorba de un sfert, care de carne şi un pic mai puţin decât cea de lapte. Se pare, totuşi, că calitatea de minerale face miere valoros pentru utilizare dietetice. miere Dark culoare conţine mai multe minerale, în principal fier, cupru si mangan pe care o face deosebit de potrivit pentru scopuri medicinale. Persoanele care prefera miere lumină la întuneric face o mare greşeală. Heather miere este cel mai bogat în cenuşă. miere Dark are o greutate specifică mai mare; un "drop" de acesta se va deplasa mai repede şi, de asemenea, merge "mai departe" în organism.
Analize comparative de zece eşantioane de lumină şi întuneric miere în conţinut de cenuşă, în conformitate cu Schuette, în miligrame per kilogram, este următoarea:
Dioxid de siliciu de fier cupru mangan
Lumina miere .065 2,4 .29 .06
miere Dark .173 9,4 .56 .32
Consumul de miere de întuneric, care au un conţinut ridicat de mangan, eventual, să contribuie la intensificarea glorificat dragoste maternă. Experimentele de Dr. Elmer V. McCollum de la Universitatea Johns Hopkins dovedească faptul că lipsa de mangan va provoca mama şobolani şi cobai de a refuza sau de a se strânge tanara asistenta lor. Atunci când aceste animale au fost hrănite un pic infinitezimal de clorură de mangan instinctul de mama a fost imediat trezit.
Cifrele de mai jos prezintă componente minerale de treizeci şi patru de 100 de eşantioane gram de miere medie, în miligrame. (Elser şi Sundberg):
Acid fosforic 56.93
Fier 1.80
Mangan 0.48
Clor 16.37
Calciu 15.86
Silicaţi 8.91
Magneziu 5.48
Potasiu 149.40
De sodiu 23.37
La stabilirea diferenţa relativă de dulceata de miere şi alte zaharuri, o intabularea dulceata comparativă a diferitelor tipuri de zaharuri, exprimate în unităţi, vor fi utile:
Levuloză 173
Invertit zaharuri 123
Trestie de zahăr 100
Glucoză 74
Maltoză 32
Galactoză 23
Lactoză 16
Calitatea higroscopic de miere, astfel cum sa menţionat, se datorează în principal fructoză şi a substanţelor coloidale care conţine miere. Miere excelează departe melasă, glucoză şi sirop de malţ comerciale în umiditate-retinere de putere. Levuloză este cel mai higroscopică dintre toate zaharuri.
Va rugam sa ne contactati la:
2005 Dragă sanatoasa, Statele Unite ale Americii Michigan
Ascultaţi
Citiţi fonetic
Dicţionar - Afişaţi dicţionarul detaliat
Google Traducere pentru:CăutăriVideoclipuriE-mailTelefonChatAfaceri
|
|
