|
Valer70
apicultor
Din: Halmeu-Satu Mare
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 1833
|
|
Cineva m-a întrebat cum se tratează diarea familiilor de albine. Scriu ce ştiu în speranţa că alţi colegi vor completa.
CAUZE FAVORIZANTE
-Rezervele de păstură insuficiente şi corpul gras insuficient dezvoltat toamna provoacă o rezistenţă mică a familiei de albine în faţa îmbolnăvirii de diaree ori de alte boli. În consecinţă cine provoacă ponta până târziu în toamnă poate culege diaree spre sfârşitul iernii mai ales dacă toamna a fost săracă în polen.
-Mierea de mană şi hrănirea de completare la prepararea căreia nu s-a folosit apă curentă ori de fântână fiartă şi răcită pentru a îndepărta sărurile minerale(care se depun pe fundul vasului) pot provoca diaree prin faptul că supraâncarcă intestinul gros al albinelor prin conţinutul lor mare în săruri minerale.
-Personal înclin să cred că şi folosirea ceaiurilor la hrănirea de completare ar putea contribui alături de alte cauze la îmbolnăvirea de diaree prin supraâncărcarea intestinului cu substanţe minerale de aceea eu nu le dau albinelor ceaiuri. Le-aş da dacă ar fi bolnave.
-Cărţile vechi recomandă prepararea siropului de completare a rezervelor(toamna) cu apă de ploaie ori de râu, acestea având concentraţie mică de săruri minerale. Vremurile s-au schimbat, apa de râu poate fi poluată iar picăturile de ploaie se formează prin condensarea vaporilor de apă din nori pe diverse particole pe care le-a ridicat vântul ori poluarea aşa că eu nu le mai folosesc.
-Umiditatea excesivă din stup poate favoriza apariţia diareii aşa că este importantă şi evitarea situaţiilor care provoacă un consum sporit de miere din care bineânţeles rezultă o cantitate mărită de apă şi deschiderea suficientă a urdinişului, existenţa aerisirii de fund, a fundului cu plasă, a urdinişului superior(pe care eu nu-l mai folosesc) şi pregătirea corectă a familiei în vederea iernării uscate.
-Mierea necăpăcită aflată în afara ghemului, mai ales cea provenită din sucurile de fructe culese de albine toamna poate fi o cauză favorizantă a îmbolnăvirii, datorită conţinutului mare în apă.
-Şi siropul cu conţinut mare de apă dat iarna ar putea fi un factor favorizant al îmbolnăvirii dacă se asociază cu alte cauze, prin cantitatea mare de apă care va fi eliberată în stup la consumarea lui. Pentru a preântâmpina umiditatea excesivă eu prepar sirop concentrat între 4:1 şi 5:1 când sunt nevoit să fac iarna hrăniri de salvare, pe care-l invertesc cu 1 gram de sare de lămâie la kg de zahăr.
-Zgomotele, înfundarea urdinişului cu albine moarte, zăpadă densă sau gheaţă şi fumul adus de vânt în stupină provoacă un consum mai mare de miere care poate favoriza îmbolnăvirea.
-Blocarea albinelor cu diafragma, cu turta ori cu folia, chiar dacă nu le omoară le sperie, le face să consume mai mult şi poate urma diarea. A acestora, nu a familiei, dacă sunt puţine familia nu se îmbolnăveşte. Postez poza cu isprava unei asemenea albine, singura din fericire, până acum.
-Hristea scrie că şi adăugarea unei cantităţi prea mari de tartru la prepararea siropului de completare a rezervelor, toamna, poate favoriza îmbolnăvirea de diaree. De aceea eu invertesc siropul 3:1 preparat toamna pentru completarea rezervelor cu doar 0,5 grame de sare de lămâie la kg de zahăr, cum recomandă Liviu Pădurean.
-Şi ţinerea stupilor iarna cu urdinişul spre nord, la umbra unor construcţii ori pe teren cu băltiri de apă pot provoca îmbolnăvirea.
SIMPTOMELE BOLII
-Zgomotul neobişnuit provocat de albinele neliniştite.
-Având intestinul gros supraîncărcat albinele au abdomenul umflat şi alungit, arătând posibilitatea apariţiei diareii. O apăsare chiar accidentală provoacă defecarea. Un zbor de curăţire natural ori provocat la peste 8-9 grade poate preântâmpina îmbolnăvirea.
-Dacă nu au făcut zbor de curăţire unele albine încep să defece în stup pe faguri, în celule, pe leţurile superioare, pe alte albine ori pe pereţi. Cu cât o fac tot mai multe cu atât se accentueată mirosul greu, neplăcut, acru, greţos chiar.
-Dacă apare un zbor de curăţire la limită, multe albine nu se pot abţine şi murdăresc scândura de zbor şi peretele frontal al stupului. Dejecţia nu este compactă, este apoasă şi se prelinge pe perete. Cine observă aşa ceva trebuie să ia măsuri imediate de prevenire a diareii. Pereţii exteriori ai stupului rămaşi curaţi după zborul de curăţire sunt un certificat de sănătate, garantând că în interior este curat şi uscat.
CONSECINŢELE BOLII
-Încercând să cureţe stupul şi fagurii şi hrănindu-se cu mierea plină de microbii eliberaţi prin dejecţii îmbolnăvirea se agravează, albinele mor, puietul nu este viabil.
-Sporii de nosema care se găsesc în stare benignă în majoritatea familiilor de albine pot deveni virulenţi şi apare nosemoza care omoară familia şi poate îmbolnăvi şi familiile neindemne care-i vor fura mierea. Cu tot mirosul urât, unele mai predispuse la hoţie ori flămânde sunt tentate.
TRATAMENT
-Zbor de curăţire provocat, afară ori în spaţii închise, după caz.
-Scuturarea familiei într-un stup dezinfectat, pe faguri vechi fără miere dar în celulele cărora s-a turnat ceai medicinal. Ceaiul se prepară din măcriş ori frunze de coacăz negru 200 de g la litrul de apă, îndulcit cu un kg de miere ori zahăr.
-Administrarea ceaiului continuă câteva zile, până la dispariţia simptomelor.
-După dispariţia simptomelor se mută familia în stup dezinfectat, pe faguri cu miere sănătoasă.
-Fagurii se topesc, nu se dezinfectează, cum recomandă manualele. Stupii şi ramele se dezinfectează cu sodă caustică, sodă de rufe ori dezinfectanţi moderni.
Valer Bodea
P.s. Poate şi un antibiotic ar fi bun în sirop dar acesta este domeniul medicilor noştri.
24.7KB
Modificat de Valer70 (acum 13 ani)
|
|
