|
danezu
apicultor
Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 8
|
|
Prepararea şerbetului după metoda Hristea Într-o oală smălţuită (să nu fie de fontă , la 1,75 litri de apă fiartă (ceaiuri) se toarnă 10 kg de zahăr rafinat şi pisat, vasul fiind luat de pe foc. După ce zahărul s-a umezit bine, se pune din nou pe foc până ce dă în clocot 30 de minute, fără să mestecăm deloc siropul, ci numai îl spumuim. Dacă atunci când luăm o linguriţă, o cufundăm în lichidul de pe foc şi apoi repede în apă rece, zahărul se lipeşte de linguriţă şi are o îngroşare ca să-l putem învârti între degete şi să-l facem o bobiţă cleioasă, dar nu tare, adică la momentul numit de cofetari "siropul cu mărgeluţe mici", e timpul să punem în sirop 2,5 kg de miere preîncălzită în bain marie, continuând fierberea încă 3 minute (nu mai mult). Dacă siropul nu se lipeşte de lingură, cum s-a arătat, fierberea trebuie prelungită până la momentul de fierbere "cu mărgeluţe mici". Se cere multă atenţie şi o repezeală pentru a nu depăşi gradul exact al fierberii, altfel rezultatul va fi rău. Dacă fierberea s-a prelungit prea mult, la proba cu linguriţa, siropul lipit de linguriţă şi muiat în apă rece, în loc să se adune ca o mărgică cleioasă, se întăreşte şi se sparge când îl apăsăm, vom căuta să îndreptăm răul, adăugând apă siropului, până obţinem efectul dorit, adică atingerea temperaturii de 118 grade Celsius, când siropul se amestecă cu miere şi după 3 minute, se ia de pe foc.Vom avea grijă ca vasul să fie de mare capacitate, cu pereţii înalţi, pentru ca siropul, care se umflă ca o supapă când i se pune mierea, să nu dea în foc. Cu câteva minute înainte de terminarea fierberii, amestecului i se adaugă un dezinfectant (5-6 picături de formol pentru fiecare kg sau câte un decigram de acid salicilic, dizolvat în câteva picături de alcool de 45 grade pentru fiecare litru sirop). Hristea, folosea ca dezinfectant acidul formic 100%, cam o jumătate linguriţă la fiecare litru. Cei care folosesc acidul salicilic vor avea grijă să nu-l folosească şi în cazul hrănirii reginelor.După luarea de pe foc, şerbetul se lasă într-o nemişcare deplină, până ce vasul în care se află poate fi ţinut o clipă în mâini, fără să te frigă, după care începem să învârtim siropul voiniceşte cu o lopăţică de lemn şi numai în acelaşi sens, până când, îngroşându-se din ce în ce, începe să se facă ca o pastă albă. Dacă şerbetul s-a închegat prea repede - zice Hristea citându-l pe Maisonneuve care, şi el, îl citează pe Nolan, "înainte ca să se fi răcit destul, va fi mai târziu prea tare şi grunjos şi, dacă e folosit la hrana albinelor, le-ar putea ucide". Învârtitul compoziţiei joacă un mare rol în reuşita lucrării. Pasta trebuie să fieomogenă, nici prea moale, căci ar curge, dar şi de ajuns de umezită şi cu grunzişori destul de tari, atât cât să nu rămână fărâmituri când o consumă albinele. Mierea folosită trebuie să fie provenită de la stupi sănătoşi. Plăcile de şerbet se fac apoi foarte uşor, turnându-l în simple rame de lemn puse pe o marmură sau pe o placă metalică, unsă puţin cu ulei, sau chiar pe o foaie de hârtie. Şerbetul se poate păstra vreme de mai mulţi ani, dacă vom lua măsuri de prevedere, ca să fie închis, când e frig, în cutii de tablă sau în borcane de sticlă.Pentru început, şerbetul se recomandă a fi făcut în cantităţi mici, până la căpătarea deprinderii obţinerii unui şerbet îndeajuns de moale, dar fără să curgă, destul de tare fără să fie însă greu de consumat şi care să mai absoarbă apă, adică să se umezească sub acţiunea vaporilor şi căldurii ghemului.Cum se dă şerbetulŞerbetul poate fi pus pe deasupra ramelor, în hrănitoare sau în rame special amenajate, acoperindu-l pe deasupra cu o folie de plastic, având grijă ca stupul să rămână bine împachetat pentru păstrarea regimului termic.
|
|
domnule valer
