|
Stefan Haiduc
apicultor
Din: Negresti Oas
Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 48
|
|
Extraterestrii lumii insectelor
autor: Nicu Parlog Micile fapturi ale zeilor
“Unii, la astfel de semne si pilde, vazand de acestea, Au socotit ca un spirit zeiesc, ca un suflu eteric Este-n albina; un zeu, dupa ei, le strabate pe toate.” Virgiliu...
Sunt multe, incredibil de multe. Sunt rele, nespus de rele. Par albine, dar nu sunt. Sunt insecte, dar semana cu fiinte din alte lumi. Sunt inspaimantatoare, dar fascinante. Sunt periculoase, dar previzibile. Se inmultesc ca orice vietate de pe Terra, dar aparitia pe lume a unora dintre ele pare un cosmar dintr-un celebru film S.F. Curaj, pamanteni! Este vorba despre viespi! Si ele sunt ale noastre…
Ce este, totusi, o viespe?
Ar putea intreba, la urma urmei, orice om curios sa afle mai multe despre interesantele si redutabilele insecte de a caror intepatura dureroasa am fost avertizati sa ne ferim inca din frageda pruncie. Daca ne impinge curiozitatea sa chestionam un specialist (adica un entomolog, cercetator zoolog specializat in insecte) aflam ca aceste cucoane bazaitoare si artagoase fac parte din filumul Arthropoda, clasa Insecta, si ordinul (nu radeti!) Hymenoptera (adica aripa subtire asemanatoare unui himen, in limba greaca).
Cand vine vorba de familie, acum e acum. Micile zburatoare violente se impart in doua categorii. Una grupeaza toate viespile predominat vegetariene si cu infatisare timida. Cealalta reprezinta mini-fiarele carnivore si parazite care ingrozesc toate vietuitoarele de la insecte la om. Si pentru ca nu trebuie sa ne complicam prea mult, viespile sunt acele insecte care nu sunt nici albine, nici furnici, ci umplu cumva nisa evolutiva dintre insectele amintite. Si mai clar decat atat: viespile isi tin aripile in lungul trupului; cele de dinainte mai lungi le acopera pe cele din spate. Orice specie de albina, cand se aseaza, isi pozitioneaza aripile intinse oblic.
Acum urmeaza cea mai mare deosebire fiziologica intre viespe si albina: pe cand harnica producatoare de miere are un trup bondoc si compact de biata faptura adusa de spate care munceste din greu toata ziua, simandicoasa ei surata se deosebeste prin proverbialul trup zvelt si talie subtire, un mijloc care abia se tine de piept, legat parca de o ata. In plus, daca albina prezinta peri folositi la transportul de polen si care au rol termoizolant in zilele reci, viespea este complet cheala, "imbracata" numai in armura sa stralucitoare.
Daca albinele mor in urma unei intepaturi, deoarece acul lor este prevazut cu tepi care se blocheaza in trupul victimei, albina smulgadu-si abdomenul cand incerca sa se elibereze, viespile sunt echipate cu un ac neted care le permite sa-si intepe de cate ori vor dusmanii. Asta pe langa faptul ca vispile au glande cu venin de rezerva mult mai dezvoltate decat cel al umilelor albine.
Viata si comportamenul tiranilor zburatori grupeaza viespile in trei mari categorii. Avem, bunaoara, viespile solitare, care din momentul eclozarii pana in ultima clipa traiesc singure, cu exeptia perioadei de imperechere. Vin la rand cumplitele viespi care au inteles ca multimea este putere si traiesc in roiuri mari, asemenea albinelor. Dar cele mai interesante raman, de departe, viespile paraziti, al caror stil de viata aduce fiori reci oricui.
Ce mai fac viespile?
Vajnicele zburatoare se intalnesc in aproape toate colturile Pamantului. Exista sute de specii de viespi care populeaza majoritatea habitatelor. Niciuna nu produce miere, iar cuiburile lor nu sunt alcatuite din ceara precum cele ale albinelor, ci dintr-o pasta asemanatoare hartiei, bogata in celuloza, realizata din lemn si noroi, substante mestecate incet si metodic pana cand sunt transformate in materie prima pentru cuib.
Toate sunt inactive noaptea. Odata cu apusul soarelui, viespile se inghesuie ordonat in colonii sau in ascunzisuri solitare. Cei care le considera animale daunatoare si urmaresc sa le starpeasca, actioneaza exclusiv noaptea. Marea lor sensibilitate la lumina este un punct vulnerabil care le face foarte predictibile in campanile de exterminare petrecute de-a lungul timpului.
Maximul agresivitatii viespilor se inregistreaza in intervalul de timp dintre lunile august-octombrie, perioada in care viespile parca turbeaza, atacand orbeste orice intrus care se apropie de colonia lor. Fie intrusul insecta, reptila, pasare, caine, pisica, soarece sau chiar taur si urs. Pentru viespe nu conteaza! Adversarul este potopit de un roi de mici soldati furiosi care ataca neincetat. Moartea survine deseori in chinuri groaznice, datorita cantitatii imense de venin injectate.
In timpul acestor luni de cosmar, activitatea viespilor se intensifica, multe exemplare dand tarcoale alimentelor sau gunoaielor produse de oameni. Cand vine vorba de actul inteparii, surpriza vine, cum altfel, din partea femelelor.
Viespoii sunt niste indivizi prapaditi, lipsiti de temutul ac intepator, fiind capabili doar sa faca zgomot. Sunt departe de portretul de mascul dominant prezent in restul regnului animal. Raul vine de la femele. Viespea prezinta un ac straniu denumit ovipozitor. Acul are rol dublu, de arma si sex.
Asta deoarece este chiar organul genital prin care viespea femela este copulata de nevolnicul ei mascul. Cred ca este inutil sa amintesc cine protejeaza cuibul si lupta cu dusmanii naturali. Viata unei viespi depinde strict de rolul pe care il are in colonie. Femelele fertile pot sa o duca bine pana la varsta de un an, nu mai mult.
Bietele luptatoare-muncitoare nu apuca 22 de zile, pe cand viespoii masculi reusesc cu chiu cu vai sa traiasca pana la 6 saptamani. Un cuib se stabileste doar in momentul in care regina cauta un partener de imperechere. Odata gasit masculul, acesta nu are de ce sa se bucure prea mult de gratiile Majestatii cu ac si aripi.
Regina viespilor este o suverana trufasa, cu un apetit sexual nemasurat, dublat de un comportament pe deplin libertin. Se imperecheaza fara opreliste cu cat mai multi masculi pentru a maximiza astfel numarul de urmasi. Aceeasi regina, venita parca din alte lume, are capacitatea de a inmagazina in propriul corp adevarate rezerve de sperma pentru zilele grele cand nu gaseste masculi disponibili. Parca ar fi o banca omeneasca care strange bani si actiuni albe pentru zile negre.
In timpul actului si dupa imperechere, regina continua sa fie fertila, dar ovulele nu interactioneaza imediat cu sperma, ci asteapta cuminti sa le vina randul, pitite in faldurile imensului sau uter. Masura a fost luata intelept de Natura care previne astfel nasterile continue, fara pauza, care ar epuiza pana la moarte complicatul organism al reginei. La inceput suverana va alege se eclozeze un numar relativ mic de soldati care sa o ajute sa-si exinda si consolideze cuibul-colonie. Cand numarul supusilor creste, regina se va dedica doar secventelor lungi de imperechere.
Odata ce imperiul a ajuns la apogeu, regina decide sa nasca si femele desemnate sa-i ia locul. Atunci cand noile regine se apropie de maturitate si pornesc spre fondarea de noi imperii razboinice pe sub poduri, ziduri, scorburi si crapaturi de stanci, marea regina mama se retrage in plina glorie sa-si dea obstescul sfarsit. Toata epopeea in cauza incepe primavara prin aprilie si se sfarseste sub zilele mohorate ale lui noiembrie. Atunci, Imperiul intra in adormire, fiorosii sai soldati cautand locuri ascunse sub stanci, in copaci sau in pamant. Acolo intra in ciclul anual de hibernare de unde vor fi reactivati de primele raze calde ale unei zile de primavara.
Muzele lui Alien
Inainte de lansarea seriei de filme S.F. Alien, regizorul Ridley Scott si artistul elvetian Hans Ruedi Giger, si-au pierdut multe nopti in incercarea de a-i gasi noi atribute socant-tenebroase Xenomorph-ului, bestia extraterestra coborata din paginile Necronomiconului direct in pelicula lui Scott. Cum oamenirea nu prea gaseste inspiratie in afara Naturii, salvarea pentru proiectul celor doi a venit din partea putin cunoscutelor viespi.
Pentru a atasa Xenomorph-ului acea capacitate terifianta de a se inmulti prin insamantarea oamenilor cu oua din care apareau apoi acele larve cu sange acid, cei doi s-au servit de exemplul viu oferit de asa numitele viespi parazite. Sunt multe genuri care folosesc acest cumplit mod de a-si creste puii. Iar metoda este mai veche decat dinozaurii.
Daca studiem mai bine fenomenul, descoperim inca unul din minunatele paradoxuri ale Naturii. Bunaoara marea majoritate a viespilor paraziti traiesc o viata nevinovata atunci cand parasesc stadiul de pupa si se transforma in adulti. La maturitate, viespile cu copilarie infioratoare isi petrec scurta viata zumzaind bezmetic din floare in floare si hranindu-se cu nectar precum niste nevinovate albine, fluturi, molii, bondari sau fluturi.
Nicio legatura cu copilaria de criminal care poseda si suge de viata pe dinauntru o alta insecta nefericita pe care soarta cruda a scos-o in fata viespii mama aflata in cautarea unei gazde pentru puii sai monstruosi.
Atentie mare! Ceea ce urmeaza in continuare este relatarea pe scurt a celui mai complex si tragic comportament parazitoid intalnit in intregul regn animal. Uitati de tenii si de alte nevertebrate al caror ciclu de viata paleste in fata povestii adevarate a viespii cu larve posedante.
Imediat dupa momentul imperecherii, cand viespea mama simte ca inlauntrul ei ouale au fost fecundate cu succes, decoleaza dis de dimineata animata de un singur gand - sa gaseasca o omida, un paianjen, o musca, albina, lacusta, greiere sau gandac in care se va oua la propriu. Victima trebuie neaparat sa fie vie; micilor urmasi voraci le place carne proaspata.
Viespile de nisip de acest fel din genurile Ammophila, Batozonellus, Sphex, Anoplius, Bembex, Cerceris sunt printre cele mai studiate de specialisti. Fiti mandri! Toate traiesc si la noi in tara.
Ziua a inceput cum nu se poate mai prost pentru paianjen, greiere sau omida. Ar fi fost de 1.000 de ori mai bine sa-i fi prins vreo pasare, sau chiar vreun pescar patimas care le-ar fi strapuns de vii in acul carligat al unditei. Chinurile ar fi fost infinit mai mici. Dar nu, nu a fost sa fie asa. Nefericitele insecte au fost reperate din vazduh de ochiul necrutator al viespei mama cu pantecele doldora de oua.
Chiar si paianjenul cu venin greu care se delecteaza de obicei cu viespile prinse in plasa urmeaza sa indure acelasi tratament care intrece orice tortura inventata vreodata in hrubele Inchizitiei sau lagarele de reeducare ale cmunismului.
Viespea mama cade in picaj fulgerator si i se agata de spate. Luat prin surprindere, paianjenul incearca sa se apere stangaci de calaretul iadului care nu-l slabeste din stransoare. Chinul sau inceteaza pe moment, atunci cand viespea il inteapa cu o doza mica de venin pentru a-l paraliza si a-l transporta astfel mai usor. Pentru tararea victimei la cuib, viespea nu se da inlaturi in fata niciunui obstacol. Acum incepe truda. Ea este usoara ca un fulg. Prada este uneori de 10-15 mai grea decat ea. Nu isi pierde curajul. Il duce in gura peste pietre, peste ape, printre buruieni si chiar pe pereti verticali. Nu-l lasa nici daca o sperii, sau cand vrei sa i-l iei. Instinctul de mama biruieste intotdeauna.
Ceea ce a minunat generatii de entomologi care le-au studiat obiceiurile, este siguranta si memoria fantastica cu care aceste viespi solitare isi gasesc locuinta sapata in pamant sau nisip. In sfarsit, cu chiu cu vai a ajuns la gura vizuinei. Credeati ca se repede cu prada inauntru, fericita ca a scapat de chinul transportului? Nici pomeneala! Daca in lipsa ei vreun rival din acelasi neam, sau mai grav, un dusman i-a acaparat locuinta?
Precauta, intra si inspecteaza locul. Totul este in regula. Isi insfaca prada somnolenta si se inghesuie cu ea in hruba. Acolo se indeplineste ceremonia finala. Folosindu-se de acelasi ac intepator, viespea penetreaza trupul insectei pentru a lasa un ou microscopic. Metoda nu este mereu aceeasi. Exista alte viespi parazit care odata cu prima intepatura paralizanta lasa cadou si urmasul. In sfarsit, vispea paraseste locuinta, nu inainte de a-i ascunde intrarea cu o frunza sau crenguta. Acolo in intuneric tragedia prinde proportii uriase.
Insecta posedata de oul viu este deja in alta lume. Veninul nu o ucide, dar o transforma intr-o faptura ametita, lipsita de puteri, care nu mai poate evada. In scurt timp, inauntrul ei simte o miscare. Mini-monstrul a eclozat! Viitoarea viespe este acum o larva mica si lacoma. Dar este in siguranta! Grijulia sa mama a lasat-o intr-un loc unde este inconjurata de caldura si are carne proaspata la discretie.
Imediat se pune la masa, devorandu-si gazda pe dinauntru. In decursul catorva zile, din victima nu mai ramane decat armura uscata de chitina. In interior, larva a devorat-o de vie. Acum e mare, a crescut aproape cat gazda sa moarta. E timpul sa se transforme in nimfa, pentru ca mai apoi sa tasneasca plina de viata - o viespe adulta gata sa reia jocul nesfarsit al Vietii cu Moartea.
Exista si unele specii de viespi parazit ale caror progenituri sunt atat de lacome incat trebuie sa le aduca periodic in vagauna insecte paralizate. O musca sau omida pentru o larva lacoma este doar o gustare de dimineata. De aceea, la aceste viespi, sentimentul matern este proportional mai dezvoltat. Ele nu-si uita niciodata copilul monstrous in adancul cotloanelor. Ca si cum i-ar auzi tipatul de foame, cand a ispravit de mancat prima musca, mama cu ac de cosmar ii aduce alta si alta, pana cand odrasla nesatula se transforma in sfarsit in nimfa.
Te-a intepat o viespe. Ce e de facut?
Din fericire, viespile parazit nu isi depun ouale in oameni. Asta ar mai fi lipsit. Cu toate acestea, milioane de oameni cad victima anual intepaturilor nenumaratelor viespi si barzauni care populeaza planeta. Subiectul este foarte serios. Exista numerosi oameni care au alergie la veninul de insecte, oameni pentru care o intepatura de viespe poate fi fatala. Nu mai pomenesc de pericolul de a fi atacat de un roi intreg, situatie care iarasi se poate transforma intr-o tragedie.
Solutia este simpla - de cate ori le intalniti, la picnic, la gratar, in excursie sau calatorie la bunici, evitati sa le intaratati. Educati-va copii sa nu le deranjeze colonia in ruptul capului. Sa nu dea cu pietre in cuiburi, sa nu le intarate cu betele, sa nu se agite bezmetic, topaind si dand din maini si picioare in preajma cuibului de viespi. Pentru un copil, o intepatura de viespe, nu mai spun de barzaune, poate avea urmari mult mai grave decat asupra unui adult.
Proverbul "Sa previi este intotdeauna mai usor decat sa vindeci" este scris cu litere de aur la intrarea in lumea viespilor. Daca, totusi, inevitabilul s-a produs si viespea a intepat, nu disperati. Exista cateva metode de prim ajutor care pot fi aplicate de catre oricine. Retineti ca intepatura viespei poate fi foarte dureroasa, in special daca nu este tratata pe moment.
Daca v-a intepat o albina, primul lucru care trebuie facut este sa incercati sa scoateti acul. Daca faptasa a fost o viespe, durerea este uneori atroce, mai intensa decat cea provocata de albina. Nu va speriati, este o senzatie trecatoare. Intepatura viespei aduce in organism un venin care provoaca umflarea imediata a locului. Acesta trebuie curatat cu atentie; ideal ar fi sa aveti la dispozitie apa, sapun si solutii alcoolice pentru badijonari. Daca durerea se mentine insuportabila, autorul este un barzaune. Aplicati in toate cazurile un cub de gheata pe intepatura; in timp senzatie de durere sfasietoare va dispare. Pentru persoanele care au cazut victime unui mare numar de intepaturi se recomanda o injectie cu adrenalina. Daca persoana continua sa se simta rau la 1 ora de la eveniment, este posibil sa apara dureri si in alte parti ale corpului, urmate de dificultati in respiratie, senzatie de greata si lesin. Acestea sunt semnele ca victima prezinta alergie la venin. Daca simptomele se manifesta brusc si puternic, la nici 15 minute dupa intepatura, este posibil ca victima sa intre in soc anafilactic. In ambele cazuri, trebuie dusa imediat la cel mai apropiat spital.
Nu uitati ca viespile sunt deranjate de culorile vii si stridente. Asa ca revizuiti-va garderoba cand iesiti in natura. Si, mai ales, nu le urati! La fel ca orice vietate, au si ele un rol bine stabilit in lumea inconjuratoare. Putini stiu ca viespile sunt cel mai mare ajutor pentru agricultura, deoarece tin in frau numarul omizilor si lacustelor care alfel ar decima recoltele.
|
|
este normal ca daca le tii la gradina botanica sau pe langa un parc unde sunt flori plantate artificial sa fie mai multe plante "exotice". Totusi cred ca nu au vazut o faneata de la munte de pe la noi. 
