|
proapi
apicultor
Din: Bucuresti
Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 806
|
|
Dacian Cioloş,
membru al Comisiei Europene
responsabil cu agricultura şi dezvoltarea rurală
Cum să fie agricultura Europei de mâine ? Apel la dezbatere publică
Comisiei pentru agricultură a Parlamentului european
Bruxelles, 12 aprilie 2010
Domnule Preşedinte, dragă Paolo,
Domnule raportor, dragă George,
Doamnelor şi domnilor deputaţi,
Mă bucur foarte mult că mă aflu astăzi aici cu dumneavoastră ca să continuăm dialogul. Un dialog pe care l-am început cu ocazia audierii. Au trecut deja trei luni de atunci!
Păstrez din acele momente amintirea unui schimb constructiv şi fructuos. Amintirea unei pasiuni comune pentru agricultură şi pentru politica agricolă comună. Ţin să vă mulţumesc pentru primirea dumneavoastră călduroasă.
Îi mulţumesc lui Paolo de Castro, care m-a invitat astăzi aici. Îi mulţumesc, de asemenea, lui George Lyon pentru activitatea lui din ultima vreme.
După cum ştiţi, trebuie scrisă o nouă pagină în istoria politicii agricole comune pentru ce va urma după 2013. Vom scrie această pagină împreună.
Ea se va înscrie integral în cadrul strategiei „UE 2020” a Comisiei. Vă voi spune numaidecât în ce fel poate aduce agricultura o contribuţie importantă la creşterea inteligentă, durabilă, favorabilă incluziunii. Vă voi spune şi în ce fel acest demers propus de strategia „UE 2020” poate armoniza mai bine PAC cu obiectivele noastre pentru societatea şi economia europeană la orizontul anului 2020.
Această nouă pagină a agriculturii europene este principala prioritate a mandatului meu.
De aceea mă aflu azi aici cu dumneavoastră.
Dar înainte de a trece mai departe, aş vrea să vă vorbesc despre cineva care înseamnă pentru mine mult. Aș vrea să vă vorbesc despre bunicul meu.
Bunicul meu a fost ţăran. Locuieşte în satul Pericei din vestul României. Este omul care, cu înţelepciunea lui ţărănească, mi-a călăuzit copilăria şi adolescenţa. Se pricepe să lucreze pământul şi m-a învăţat şi pe mine. M-a învăţat multe despre agricultură şi despre viaţă.
Bunicul îmi zicea din când în când o vorbă veche: „câteodată, nu vezi pădurea de copaci”. You can't see the forest for the trees.
Când se vorbeşte azi de PAC, îmi vine în minte vorba asta. Văd că unii au început să tundă ceva copaci. Alţii, mai încolo, sădesc copaci. Fiecare în legea lui.
Aşa au demarat discuţiile despre viitorul politicii agricole comune. Este un lucru bun. E o dovadă în plus că PAC trezeşte încă un interes deosebit.
Există însă un „dar”.
Unii se preocupă deja de amănunte foarte tehnice: trunchiul, rădăcinile, frunzele copacului. Am fost întotdeauna foarte legat de agricultură şi înţeleg pasiunea asta pentru amănunte.
Dar, vorba bunicului, uneori „nu vezi pădurea de copaci”. Până să ne apucăm să tundem, să defrişăm, să resădim, trebuie să ne gândim. Trebuie să ne punem întrebarea ce vrem să facem din pădurea noastră mai târziu.
Trebuie să avem o viziune globală asupra lucrurilor.
La ce servește şi cum poate să fie de folos pădurea asta frumoasă care este politica agricolă comună?
Aceasta este întrebarea pe care vreau să v-o pun, pe care vreau să ne-o punem cu toţii: cetăţeni, contribuabili, consumatori, agricultori, savanţi, industriaşi şi comercianţi. Noi toţi, europenii, trebuie să stăm puţin să ne gândim.
Avem cu toţii o răspundere comună.
Europa este răspunzătoare de garantarea aprovizionării cu alimente a cetăţenilor ei. Tratatul de la Lisabona, adoptat recent, îi încredinţează această sarcină prin intermediul politicii agricole comune. Istoria Europei agricole a început în iulie 1958. Piatra de temelie a politicii agricole comune s-a pus la Stresa, în Italia.
La ora aceea, Europa avea încă arme din belşug, dar nu destule maşini agricole. Europa visa la independenţa alimentară. Trebuia să scape definitiv de frica raţiilor.
Din fericire, timpul acesta a trecut. Dar miza securităţii alimentare a rămas la fel de importantă. Evenimentele din ultimii doi ani ne-au amintit acest lucru.
Cred că putem să ne mândrim cu ce s-a realizat, dar totodată trebuie să avem puterea şi înţelepciunea să mergem înainte cu o UE 27 care este, la rândul ei, un actor într-o lume globalizată.
Doamnelor şi domnilor,
Avem o răspundere faţă de cetăţeni. Deciziile noastre vor avea consecinţe. Consecinţe asupra vieţii de zi cu zi a milioane de oameni din Europa şi nu numai.
Viitorul proiectului european depinde de deciziile noastre.
Ştiţi foarte bine: cetăţenii sunt uneori sceptici când vine vorba de acest proiect. Nivelul de participare la ultimele alegeri europene arată cât de importantă este această sarcină. Trebuie să construim şi, în acelaşi timp, să dăm consistenţă şi vizibilitate Europei.
Cetăţenii dau câteodată glas unor îngrijorări, pun întrebări, exprimă aşteptări legitime. Trebuie să ţinem seama de ele. Trebuie să-i implicăm pe cetăţeni în procesul de elaborare a deciziilor.
Cetăţenii trebuie să înţeleagă ce se petrece aici. Trebuie să ştie că participă. Că părerea lor contează când se iau decizii.
Şi mai ştiţi un lucru: ştiţi că angajarea mea în politica agricolă comună europeană, ambiţiile mele pentru PAC sunt dincolo de orice ambiguitate. PAC este una din politicile cheie ale construcţiei şi integrării europene. La ora actuală, PAC este una din politicile europene cele mai integrate.
Bineînţeles, există critici. Există imperfecţiuni. Există aşteptări legate de reforme. Trebuie să ţinem seama de toate aceste lucruri.
Trebuie să ţinem seama de aceste aşteptări, dar nu diluând sau desfiinţând politica agricolă comună, ci menţinând-o ca pe un instrument mereu puternic pentru agriculturile Uniunii Europene de azi.
Un instrument al viitorului, nu al trecutului.
(Doamnelor şi domnilor),
Sunt pentru reformarea PAC la orizontul anului 2013.
Sunt pentru o politică agricolă comună aproape de aspiraţiile cetăţenilor europeni. Aproape de aspiraţiile lor pentru viitorul Europei.
În primul rând, Uniunea Europeană vine cu un răspuns coerent şi colectiv prin strategia „UE 2020”.
Este o strategie de contracarare a crizei economice şi financiare, un răspuns la problema schimbărilor climatice, la problema scăderii competitivităţii.
Politica agricolă comună contribuie la această strategie. PAC este un factor cheie în dinamica spaţiilor rurale. Este – de o bună bucată de vreme şi pentru încă multă vreme, cred – un motor al vitalităţii pentru lumea satului.
Agricultura poate aduce multe contribuţii la creşterea economică. Poate avea un aport la creşterea inteligentă, durabilă, favorabilă incluziunii. Agricultura europeană are multe de oferit. Nu e momentul să ne lăsăm păgubaşi.
•PAC este indispensabilă pentru creşterea durabilă.
Nu putem vorbi de o utilizare raţională şi eficace a resurselor naturale fără să ne gândim la agricultură şi la modul în care este condusă.
•PAC este indispensabilă pentru ocuparea forţei de muncă.
Mulţumită ei, zonele rurale îşi pot valorifica potenţialul pe deplin. De multe ori, activitatea economică rurală are la bază munca în agricultură. Sunt multe locuri la ţară unde, fără agricultură şi fără industria agroalimentară, nu ar exista pur şi simplu nicio activitate, nicio ocupaţie.
•PAC este indispensabilă pentru creşterea economică ecologică.
Bine calibrată, susţinută de inovare şi de cercetare, PAC furnizează soluţii potrivite pentru creşterea ecologică. Oferă soluţii pertinente în confruntarea cu schimbările climatice. Activitatea agricolă în sine este o sursă regenerabilă de energie.
•PAC est indispensabilă pentru creşterea inteligentă.
În viitor, tehnicile agricole vor trebui să se adapteze la efectele schimbărilor climatice. Va trebui să producem mai mult cu mai puţin. Va trebui să gestionăm împuţinarea resurselor naturale. Va trebui să facem faţă dezastrelor naturale. Va trebui să mărim capacităţile de fixare a carbonului, să reducem emisiile de gaze cu efect de seră. Va trebui şi să dăm consumatorilor produse din ce în ce mai sigure, mai sănătoase, mai diverse. Pentru aceasta, va trebui să ne adaptăm tehnicile de producţie. Va trebui să ne mobilizăm capacităţile de cercetare şi de dezvoltare ca să înfruntăm aceste probleme.
Agricultura europeană este un sector major al economiei noastre. PAC este una din marile noastre politici şi poate contribui semnificativ la agenda UE propusă de Comisie în comunicarea „Europa 2020”.
Ca să contribuie pe deplin la proiectul european, politica agricolă comună are nevoie de noi reforme.
De la crearea sa, PAC a fost reformată în permanenţă. A fost adaptată ca să răspundă provocărilor actualităţii. În forma ei de astăzi, PAC este rezultatul reformei din 2003, urmare a Agendei 2000. Au trecut 10 ani de atunci.
Este nevoie de noi şi substanţiale adaptări. Este al doilea aspect la care vreau să mă refer.
Astăzi Europa înseamnă 27 de state membre. Fiecare stat membru înseamnă o diversitate de regiuni, de culturi, de agriculturi.
Este o bogăţie pe care, de altfel, europenii vor s-o păstreze! Trebuie să valorificăm această diversitate.
Trebuie să întărim legăturile dintre aceste agriculturi şi aşteptările consumatorilor. Să întărim legăturile între produsele fermelor şi pieţele locale, regionale, internaţionale.
Trebuie să vedem lucrurile aşa cum sunt: avem în faţa noastră o NOUĂ realitate europeană. Nu mai putem vorbi de un „model unic european” în agricultură. Nu avem o agricultură omogenă, ci una multiformă. Uniunea Europeană nu mai are O SINGURĂ AGRICULTURĂ: are AGRICULTURI.
Trebuie să luăm act de această diversitate, de BOGĂŢIA pe care o reprezintă. Trebuie să ne îngrijim ca bogăţia aceasta să fie conservată şi valorificată în beneficiul întregii noastre societăţi.
Să nu se înţeleagă greşit. Conservarea acestei diversităţi NU înseamnă reactivarea unor politici naţionale în dauna politicii comunitare.
Dacă renunţăm la capacitatea şi la şansa de a vedea ÎNTREGUL, va fi mai greu, dacă nu imposibil, să gestionăm PĂRŢILE.
Nimic nu poate lua locul unei VIZIUNI GLOBALE. Doar printr-o politică comunitară vom putea conserva diversitatea agriculturilor noastre. Această diversitate la care şi dumneavoastră, şi eu ţinem atât de mult.
În al treilea rând, este nevoie de adaptări pentru că trebuie să pregătim viitorul.
Trebuie să dăm posibilitatea agriculturii să răspundă problemelor pe care i le dă în grijă societatea. Securitatea alimentară, protecţia solurilor şi a resurselor naturale, creşterea economică a zonelor rurale, schimbările climatice.
Cetăţenii, contribuabilii vor înţelege astfel mai bine că a lor este această politică agricolă comună. Pentru ei este făcută.
Politica agricolă europeană nu îi priveşte exclusiv pe agricultori. Prin alimentaţie, prin amenajarea teritoriilor, prin protecţia mediului, întreaga societate beneficiază de PAC.
Dar sunt europenii conştienţi de acest lucru?
Răspunsul este nu. Sau nu destul, în orice caz.
Politica agricolă comună suferă de un deficit de comunicare cu societatea europeană.
Acum câteva săptămâni, un sondaj Eurobarometru arăta că peste 90% din cetăţenii Europei cred că agricultura este importantă pentru viitor. Peste 90% din europeni aşteaptă ca ea să le ofere alimente sănătoase, sigure, de bună calitate. Să protejeze peisajele. Să dezvolte economia. Aici toată lumea este de acord!
Sondajul mai arăta însă ceva: cea mai mare parte dintre europeni nu ştiu prea bine ce e PAC.
Cifrele vorbesc de la sine şi spun mai mult decât toate discursurile!
Încetul cu încetul, politica agricolă comună a devenit, în bună măsură, o problemă a specialiştilor. Trebuie să inversăm această tendinţă. Trebuie să deschidem uşile larg. Să vorbim despre PAC, s-o punem în discuţie.
Până să ne apucăm să redactăm proiecte de reformă, cred că avem urgent nevoie să refacem legăturile cu societatea.
Până să formulăm răspunsuri despre viitorul PAC, trebuie să punem întrebările corecte, să le dezbatem.
Trebuie să-i implicăm pe cetăţeni, societatea civilă. Să le dăm posibilitatea să se exprime, să le dăm spaţiul şi timpul necesar în acest scop, pentru ca ulterior, în iniţiativele pe care le vom lua, să putem ţine seama de părerea lor într-o manieră coerentă.
(Doamnelor şi domnilor,)
Aş vrea să lansăm o dezbatere publică despre locul agriculturii în societatea europeană. Despre locul agriculturii în societatea de azi şi în cea de mâine. Despre obiectivele pe care PAC le va avea de îndeplinit.
Acest lucru trebuie făcut. Înainte de a discuta despre instrumentele necesare. Înainte de a vorbi despre buget, despre programe, despre cutare şi cutare măsură.
Dacă nu ne luăm acest răgaz de reflecţie, riscăm să dezbatem mijloacele unei politici pe care nu am definit-o sau pe care credem că am definit-o între noi, specialiştii. Dar ce siguranţă vom avea că răspundem aşteptărilor concetăţenilor noştri?
Iată de ce consider că este necesar să lansăm o dezbatere foarte largă şi foarte liberă în jurul acestor două întrebări:
•De ce este nevoie de o agricultură europeană?
•De ce este nevoie de o politică agricolă comună europeană?
În cursul acestei dezbateri, vom culege părerile şi observaţiile tuturor actorilor din societate. Ideile tuturor celor care vor dori să participe, individual sau prin intermediul unor asociaţii, ONG-uri, cluburi de reflecţie, think-tank-uri sau grupuri constituite.
Aştept reacţiile şi gândurile agricultorilor, ale asociaţiilor profesionale, dar şi ale asociaţiilor care se ocupă de protecţia mediului, a consumatorilor, a bunăstării animalelor. Reacţiile tuturor celor care lucrează în securitatea alimentară, în dezvoltarea durabilă, în dezvoltarea rurală – în toate aceste domenii conexe ale agriculturii.
Trebuie să deschidem această dezbatere cât mai larg posibil.
Doamnelor şi domnilor,
Ne punem multe întrebări în legătură cu viitorul pe care vrem să-l construim pentru agricultura noastră, pentru societatea noastră. Sunt multe aspecte de analizat. Aşa cum văd eu lucrurile, această dezbatere ar trebui să prindă contur în jurul a patru întrebări strategice:
•1- De ce este nevoie de o politică agricolă comună europeană?
•2- Care sunt obiectivele pe care societatea le alocă agriculturii în întreaga ei diversitate?
•3- De ce trebuie reformată actuala PAC şi cum trebuie procedat pentru ca ea să răspundă aşteptărilor societăţii?
•4- Care vor fi instrumentele de mâine ale PAC?
Marile întrebări de mai sus generează, la rândul lor, o mulţime de întrebări:
•Ce instrumente îi vor permite Uniunii Europene să răspundă provocărilor viitorului, în condiţiile în care pieţele sunt tot mai instabile şi aşteptările tot mai numeroase?
•Cum să facem ca Uniunea Europeană să soluţioneze problema securităţii alimentare? În deceniile care vin, ne vom confrunta cu o majorare accelerată şi, totodată, o modificare a cererii mondiale ca urmare a creşterii demografice, a schimbării regimului alimentar în ţările emergente, a riscurilor determinate de schimbările climatice.
•Cum să le garantăm consumatorilor aprovizionarea cu alimente sigure, de calitate şi la preţuri accesibile? Cum să facem să păstrăm calitatea şi diversitatea produselor europene şi, totodată, să răspundem aşteptărilor sectorului agroalimentar, ale pieţelor regionale şi ale pieţelor locale?
•Ce trebuie făcut ca să asigurăm creşterea economică, creşterea ecologică a zonelor rurale? Aceste zone pot juca un rol economic, un rol în materie de locuri de muncă şi de mediu. Trebuie să valorificăm acest potenţial, să găsim instrumentele potrivite pentru fiecare din aceste zone – pentru cele periurbane şi pentru cele cu potenţial de producţie ridicat, pentru cele defavorizate, vulnerabile, de munte. Fără un sector agricol solid, structura economică şi socială a acestor zone riscă foarte mult să se destrame. Cum să dinamizăm economia rurală? Ce aport şi mai decisiv poate avea politica agricolă comună pentru Europa anului 2020 pe care ne-o dorim?
•Ce mediu vrem să lăsăm moştenire generaţiilor viitoare: ce calitate a solului, a aerului, a apei? Să nu uităm că agricultorii, care reprezintă sub 5% din populaţie, valorifică 80% din teritoriul Europei. Cum să gestionăm mai bine resursele naturale şi să continuăm să producem în acelaşi timp? Cum să conservăm şi să recuperăm biodiversitatea spaţiului european?
•Schimbările climatice nu mai sunt o problemă teoretică. Societatea aşteaptă soluţii de la sectorul agricol. Agricultura şi a dovedit deja capacitatea de a contribui semnificativ la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră: în perioada 1990-2007, aceste emisii au scăzut cu 20% în agricultură, faţă de numai 8% în celelalte sectoare. Agricultura poate să-şi îmbunătăţească performanţa. Trebuie s-o ajutăm. Trebuie să regândim relaţia dintre cercetare şi agricultură.
•Ce viitor are Europa pe pieţele internaţionale? Care sunt atuurile noastre? Cum să ne gestionăm mai bine avantajele competitive şi ofensive? Cum să ne gestionăm cerinţele de calitate pe o piaţă comunitară din ce în ce mai deschisă importurilor din ţări terţe şi în lipsa unor acorduri internaţionale în acest domeniu? Şi daţi-mi voie să citez numai un exemplu în acest sens: bunăstarea animalelor.
Europa de mâine va trebui, bineînţeles, să dea piept şi cu alte provocări. Şi nu puţine! La toate aceste provocări, agricultura poate veni cu soluţii. Va trebui să discutăm şi despre ele.
Din aceste provocări va trebui să ne extragem obiectivele şi instrumentele pentru o politică agricolă comună echilibrată şi durabilă. Aceasta va fi foaia noastră de parcurs. Şi atunci va trebui să căutăm răspunsuri şi la următoarele întrebări:
•Cum să creăm instrumente mai clare, astfel încât contribuabilul să înţeleagă legătura care există între sprijinul pentru agricultură, aprovizionarea pieţelor şi remunerarea bunurilor publice furnizate de agricultori?
•Ce instrumente asigură o minimă stabilitate a venitului agricol? Ce ajutoare directe acordăm producătorilor? Ce le cerem în schimb? Care sunt elementele de bază pentru o împărţire echitabilă a acestor ajutoare între statele membre, între agricultori, între diferitele tipuri de agricultură, între zone omogene din punct de vedere economic?
•Cum să reacţionăm la volatilitatea tot mai mare a pieţelor? Cum să ne asigurăm că o criză economică nu distruge un sector întreg? Ce măsuri să luăm ca să avem relaţii echilibrate între actorii economici din sectoarele agroalimentare? Cum să asigurăm preţuri rezonabile pentru consumatori şi, în acelaşi timp, venituri rezonabile pentru agricultori?
•Cum să ne asigurăm că diversitatea agriculturilor noastre are un viitor în Europa? Cum să ţinem mai bine seama de problematica specifică a micilor agricultori şi de oportunităţile pieţelor locale?
Ce reforme sunt necesare pentru a spori competitivitatea agriculturii europene? Care sunt zonele sau sectoarele care au nevoie de modernizare şi de restructurare? Cum poate fi susţinută această restructurare/modernizare într-un mod mai eficace ?
•Cum pot fi întărite legăturile economiei agricole cu economia şi cu amenajarea teritoriului? Prin ce mijloace?
•Cum să răspundem pertinent la problematicile legate de al doilea pilon al PAC? Cum să dezvoltăm sectoarele agricole şi agroalimentare la nivel local? Cum să facem din agricultura ecologică un factor de dinamizare a economiei rurale? Cum să valorificăm în mod durabil resursele naturale şi umane din regiunile rurale? Ce-i de făcut pentru a opri deșertificarea anumitor zone rurale?
Şi mai sunt multe întrebări:
•Ce stimulente – sau ce obligaţii, poate – trebuie introduse pentru a promova protecţia mediului, calitatea? Avem nevoie de obiective comunitare aplicabile în toate statele membre? Ce rol revine subsidiarităţii?
•Cum răspundem schimbărilor climatice?
•Şi, în sfârşit, ce fel de Europă agricolă lăsăm copiilor noştri?
Da, ştiu, am pus o mulţime de întrebări. Dar aveţi la dispoziţie câteva luni ca să răspundeţi. Nu mă aştept să răspundeţi pe loc!
E nevoie de timp. E nevoie de timp pentru a pleca urechea la aşteptările şi la ideile actorilor din societatea europeană.
Dezbaterea publică pe care vă invit s-o lansăm împreună azi, aici, va dura până în iunie 2010.
Acest interval ar trebui să ne permită să lămurim ce aşteaptă Europa de la agricultura ei. Voi încerca să fiu prezent, să întreţin dezbaterea în statele membre, pe reţelele şi pe platformele societăţii civile.
Dezbaterea publică va face să răsară noi idei, care vor alimenta lucrările necesare procesului decizional legat de viitorul PAC după 2013.
•Avem deja un site pe internet – – pentru a primi contribuţiile oricui doreşte să contribuie. În iunie, un organism independent va face o sinteză a contribuţiilor.
•La jumătatea lui iulie intenţionez să organizez o conferinţă de sinteză a rezultatelor dezbaterii publice. Vom discuta atunci principalele idei care se vor desprinde din acest proces. Sunteţi de pe acum invitaţi.
Sunt sigur că vom găsi astfel o serie de idei de bază, de idei novatoare.
•Aceste idei vor putea să alimenteze reflecţiile Comisiei Europene în pregătirea comunicării despre PAC pentru perioada post-2013. Comunicarea, programată pentru sfârşitul lui 2010, va propune diferite opţiuni pentru viitorul agriculturii europene şi al politicii agricole comune.
Vă revine şi dumneavoastră – reprezentanţii aleşi ai cetăţenilor europeni – să preluaţi această temă şi să o promovaţi în societate. De aceea, contez mult pe sprijinul dumneavoastră.
Voi avea, de asemenea, foarte curând o intervenţie în faţa Comitetului Economic şi Social European şi în faţa Comitetului Regiunilor.
Toţi împreună, ascultând, vom ajunge la o viziune comună asupra viitorului acestei politici europene. O viziune comună nu doar statelor membre, Parlamentului European, ci şi societăţii civile în ansamblu, cetăţenilor europeni.
Toţi împreună suntem obligaţi să venim cu nişte rezultate. Trebuie să facem în aşa fel ca PAC să devină nu doar mai eficace, ci şi mai vizibilă în mijlocul societăţii.
În momentul acela, ne vom regăsi cu toţii în aceeaşi pădure, care va fi aşa cum ne-am dorit-o şi am modelat-o.
Vă mulţumesc pentru atenţie.
|
|
