|
filip
apicultor
Din: stupii in jud. ARAD
Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 1985
|
|
Loca europeană
Este o maladie mai puţin gravă decât loca americană, dar care netratată poate compromite recolta prin slăbirea familiilor de albine. S-a constatat că apare mai ales în coloniile slabe şi cu rezerve insuficiente de hrană. Boala apare de obicei primăvara sau vara (mai-iunie) şi se manifestă diferit, uneori cu intermitenţe, alteori continuu, până când creşterea puietului încetează, toamna târziu. Căldura din timpul verii sau apariţia unui bun cules face că boala să regreseze. Atunci când intervine şi un cules masiv de polen sunt cazuri când boala este complet înlăturată, datorită prezenţei în polen a diferiţilor bacteriofagi. În cazul în care după un cules principal nu se asigură albinelor un cules de întreţinere se creează în familiile de albine condiţii prielnice apariţiei bolii. În formele uşoare, familiile atinse de loca europeană se deosebesc greu de cele sănătoase, întrucât activitatea lor se păstrează nemodificată. Abia după trecerea unei perioade de timp boala devine aparentă prin depopularea familiilor şi prin mirosul acru sau de putrefacţie ce se degajă la deschiderea stupului.
Boala se recunoaşte clinic după larvele tinere de 3-4 zile care mor înainte de a fi căpăcite, culoarea galbenă a larvelor şi schimbarea poziţiei în celule, consistenţa nevâscoasă şi nefilantă a acestora şi neaderenţa la pereţii celulelor. Tratamentul este asemănător cu cel pentru loca americană. Întreţinerea coloniilor puternice este prima condiţie de înlăturare a acestei boli.
_______________________________________
|
|
