|
cornubee
apicultor
Din: Cornu(Cimpina),altitudine 500m
Inregistrat: acum 15 ani
Postari: 403
|
|
Mircea Cartarescu - Sentimentul romanesc al isteriei
N-am crezut niciodata in specificul national, in
"sentimentul romanesc al fiintei", in tot ceea ce
filozofii culturii si psihologii maselor ne-au
atribuit ca sa ne distinga de alte popoare.
Nu cred ca suntem mai ospitalieri decat altii, mai
harnici sau mai hoti.
Nu-mi pare nici bine, nici rau ca sunt roman.
Uneori regret ca nu m-am nascut elvetian, dar imediat
imi aduc aminte ca as fi putut sa ma nasc ugandez.
Suntem si noi, romanii, undeva "la mijloc de rau si
bun",cum scria Ion Barbu, un neam sub soare, nici
prea-prea, nici foarte-foarte.
Daca n-am luat nici un premiu Nobel, in schimb am
inventat stiloul. Daca zidul ni s-a prabusit peste
noapte, ne-am apucat, cuminti, a doua zi sa-l
ridicam la loc, si tot e ceva. Am fi putut, in
definitiv, sa-l lasam in plata Domnului de zid si
sa ne caram cu totii in alta parte...
Cu toate astea, exista ceva specific romanesc,
ceva atat de adanc in firea noastra, a celor care
traim
azi pe acest plai de dor, incat m-as hazarda sa
spun ca este insasi esenta "romanismului" in acest
moment istoric. Este cercul vicios al isteriei
provocate de stres si al stresului provocat de
isterie. Dati-mi voie sa fiu, in continuare, mai
explicit.
Daca traiesti numai in Romania , e posibil sa nu-ti
dai seama ca e ceva in neregula cu lumea din jur. Ai
culoarea mediului si te misti o data cu el.
Esti una cu toti ceilalti. Dar daca te intorci,
dupa o vreme indelungata, in tara e cu neputinta sa nu
fii izbit de cat de anormala e umanitatea de aici.
De cat de chinuiti sunt oamenii si de cat de rai
devin din cauza asta.
Nu se poate sa nu fii uluit de faptul, de pilda,
ca una dintre cele mai raspandite strategii de
supravietuire e mitocania agresiva. In orice tara
civilizata oamenii incearca sa-si menajeze nervii
cat se poate de mult. Sunt prevenitori unii fata de
altii in forme duse aproape pana la caricatura.
Si-au dezvoltat zambete sociale si ritualuri de
contact care sa elimine,practic, posibilitatea
oricaror conflicte. Cand cineva te contrazice, ii
zambesti si spui: "We agree to disagree" ("am
cazut de acord ca nu suntem de acord" . Cand cineva te
calca pe picior, te grabesti sa-ti ceri tu scuze.
O ipocrizie blanda si surazatoare te intampina
peste tot, ca un balsam care alina toate ranile si
satisface toate susceptibilitatile. Aceasta ipocrizie
poarta numele de politete si e esentiala pentru
fluidizarea substantei sociale.
Romanul nu este asa pentru ca nu poate fi,
obiectiv,asa.. Pentru ca la noi, daca esti bun, esti
calcat in picioare. Sa ne imaginam o tanara care
devine
vanzatoare. Isi iubeste meseria si isi propune sa fie
cat mai draguta si mai serviabila cu clientii.
Zambetul profesional, acel zambet care vinde
marfa,i se va sterge insa curand de pe fata dupa ce
vreo cinci-sase insi ii vor tranti cate-o badaranie
sau
vor incepe sa urle la ea ca nebunii, chiar din prima
zi de lucru. Sunt toate sansele ca dupa o luna de zile
zambetul sa-i dispara complet, iar dupa un an sa
avem vanzatoarea noastra standard, acra si scarbita,
care te repede de nu te vezi.
Badaranii de care-am vorbit nu sunt nici ei badarani
din nastere. Si ei sunt bieti oameni la care s-a
urlat si care-au fost umiliti de cand se stiu. Au
devenit scarbosi pentru ca au simtit pe pielea lor ca
nu tine sa fii dragut cu ceilalti. Pentru ca, la toate
ghiseele, au rezolvat numai urland. Pentru ca doar
fiind mitocani au avansat social, calcand peste
cei blanzi.
In armata, soldatii sunt extrem de chinuiti "in
perioada" de sergentii lor..
Cand ajung ei insisi sergenti, ii chinuiesc pe noii
recruti si mai abitir.
Si tot asa, in toate straturile sociale si la
toate nivelurile, romanii isi sunt propriii calai si
propriile victime intr-o societate profund
alienata psihic, o societate isterica.
Cred ca asta ne distinge, ca romani, in lume, la
ora actuala: tensiunea continua la nivelul vietii
cotidiene. Starea continua de explozie, care ne
provoaca ulcere si atacuri cerebrale. Conflictul
generalizat al fiecaruia cu fiecare. Nu vreau sa
spun prin asta ca suntem fundamental rai.
Fireste, ne-au impins spre asta saracia si lipsa
de orizont, carentele de educatie, perplexitatea
maselor taranesti dezradacinate si aduse in ghetourile
marilor orase. Pot fi si alte explicatii obiective.
Dar e inca ceva, mai subtil, mai intunecat in tot
acest
chimism social. Inraiti de lumea in mijlocul careia
traim,cu timpul incepe sa ne placa sa fim rai.
Sadismul nostru rabufneste atunci in insulta si
obscenitate. Incepem sa ne mandrim cu grobianismul
nostru si, exhibitionisti ai moralei, ne dezbracam
voluptuos de caracter in aplauzele excitate ale
publicului. Curand, devenim la fel de cinici, la
fel de incapabili de a distinge binele de rau ca
tarfele, securistii si noii imbogatiti.
Ascensiunea (sau doar supravietuirea) noastra
sociala e marele premiu castigat cu pretul mitocaniei
noastre.
Iar cercul acestei nevroze nationale nu ar putea fi
spart decat printr-o lunga terapie care, ca orice
demers psihanalitic, ar fi lunga, scumpa si cu un
rezultat incert.. Nu cred ca ne-o putem permite
deocamdata.
...Stimatzi Domni,pt.cei care nu shtiu sa dialogheze pe forum shi care,"aluneca" spre periferia unei discutzii incompatibile cu scopul forumului inainte de a-i aplica o pedeapsa, dealtfel binemeritata, sa faca un scurt comentariu la "compozitzia" de mai sus,facuta de um om "deosebit" de dotat care,in citeva cuvinte pe intzelesul tuturor a facut "radiografia" societatzii romineshti contemporane!
Cu deosebita stima,
|
|
