genutzu
apicultor
 Din: Tg Neamt/jud Neamt
Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 1033
|
|
Loca americană
Loca americana este o boala bacteriana,foarte contagioasa,produsa de agentul patogen Bacillus larvae (White). Boala apare către sfârşitul primăverii sau pe tot parcursul verii si afectează numai puietul, a cărei moarte survine după căpăcire. Putem afirma că loca americana este boala puietului căpăcit, iar prin efectele nefaste pe care le are asupra familiilor,este una dintre cele mai periculoase si de temut. Contaminarea se face prin circulaţia albinelor şi în special a trântorilor de la un stup la altul(sau stupina), unelte, miere sau polen infestat, achiziţii de roiuri si familii care au fost afectate de boala
Boala se manifestă clinic prin aspectul împrăştiat al puietului,moartea larvelor (numai a celor căpăcite), miros de clei de tâmplărie a larvelor moarte, aderenţa la celule a larvelor, prezenţa solzişorilor uscaţi, căpăcelele celulelor cu puiet sunt concave şi perforate.
Puiet căpăcit afectat de locă americană. Se observă căpăcelele perforate şi concave.
Cea mai sigură diagnosticare se face de către un laborator specializat. O diagnosticare destul de sigură (in faza mai avansată a bolii), se poate face şi de către apicultor, prin interpretarea semnelor clinice si prin aşa numita ,,metoda a beţigaşului”: Se ia un beţigaş, chibrit sau scobitoare si se introduce in celulele cu puiet mort. Dacă lichidul (larva moarta) se întinde intr-un filament lung, sigur este loca americană ; lichidul dens (larva moarta) are culoarea galben-cafenie, mergând până la culoarea cafelei cu lapte.
,,Metoda beţigaşului”
Fiind o boală întâlnită în toată lumea, tratamentul locei americane se poate caracteriza astfel prin ,,câte bordeie, atâtea obiceie”. În principiu boala se poate trata cu antibiotice, numai ca de aici pleacă toate divergenţele. Antibioticele sunt interzise în U.E, iar prin tratament acestea trec in miere, polen, ceară, păstură şi produsele devin improprii exportului.
Unii apicultori din spaţiul UE distrug toate familiile de albine şi o iau de la capăt cu repopulări masive cu material genetic neinfestat. O altă alegere este aceea de aplicare a procedeului ,,roiului artificial”.Acest procedeu constă în eliminarea tuturor fagurilor din stup şi distrugerea sau prelucrarea lor în locuri autorizate, cu recuperarea cerii. Albinele împreuna cu matca se trec în alt stup dezinfectat prin scuturare şi introducere cu ajutorul unei pâlnii mari de carton. Noul stup se dotează numai cu faguri artificiali, albinele urmând să fie hrănite cu sirop de zahar 1/1, după două zile de înfometare, dacă nu există cules în natură. Practic metoda reprezintă punerea familiei în stare de roi artificial. Se afirmă că mierea care mai există în guşa albinelor, conţine o cantitate mică de spori care nu mai poate duce la o nouă infestare.
În literatura de specialitate, se mai face o referire la tratamentul cu antibiotice, care poate fi prescris de către medicul veterinar. Toate metodele sunt urmate de o dezinfectare puternică. Lucrul bun care trebuie luat de la ei este acela că pun mare preţ pe o prevenţie anuală a bolii. Cert este că pe plan legislativ, fiecare ţară din U.E, are o anumită politică în domeniul apicol, iar până acum nu există o metodă standardizată, aplicabilă în toate statele membre.
În România, la fel ca şi în SUA de exemplu, specialiştii consideră că familiile bolnave de loca americană pot fi salvate. Preţul este însa mare deoarece tratamentele cu antibiotice, singurele care distrug această bacterie, contaminează mierea şi ceara şi au o mare remanenţă, astfel că, produsele apicole obţinute sunt refuzate la export, apicultorii rămânând doar cu satisfacţia că şi-au salvat stupinele.
Toţi stuparii români trebuie să înţeleagă că trebuie sa ia măsuri de prevenţie şi anume:
- schimbarea la maximum 2-3 ani a tuturor fagurilor din stupi;
- dezinfectarea anuală a stupilor, ramelor, fagurilor de la rezervă;
- dezinfectarea de câte ori este nevoie a uneltelor;
- prevenirea furtişagului;
- menţinerea in stupină numai a familiilor puternice (cele slabe se unesc sau se distrug);
- limitarea pe cât posibil a pastoralului;
- menţinerea stupinei ca un teritoriu ,,închis”, mierea extrasă este bună numai pentru consumul uman, fiind total interzisa pentru hrănirea albinelor.
Combaterea locei americane începe prin distrugerea familiilor slabe, mai ales dacă acestea sunt atacate si de alte boli. La familiile puternice se distrug numai fagurii care prezintă semne de boala. Antibioticele folosite in tratament sunt locamicinul (oxitetraciclina cu zahăr pudra în proporţie de 2/1000), teramicina şi sulfatiazolul.
5.8KB
|
|
