fcvaslui
apicultor
 Din: undeva in Moldova
Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 787
|
|
Daca nu aveti rabdare sa cititi sper ca ultimile randuri sa deschida ochii celor ce predau marfa pe la toate SRL-urile.
Marti, 22-04-2008, Editia nr: 116
Trei interviuri. O poveste. Lipovăţ
Stire de Mihai TUFA | (0) Opinii
RurALL aniversează prin articolul de azi 20 de comune, în 20 de articole. În Lipovăţ, am discutat cu un apicultor, un agricultor, directorul de cămin cultural şi primarul. Cu toţii au identificat succese, probleme, soluţii. Fiecare şi-a prezentat munca, activitatea şi speranţele. În Lipovăţ am ajuns joi,10 aprilie. Mai întâi, am asistat, pe final, la operaţiunea de salvare a unui cal căzut într-un puţ. Stătuse o noapte întreagă zbătându-se între viaţă şi moarte. Felicitări oamenilor de la situaţii de urgenţă. Apoi am mers la un apicultor. Vestit cândva pentru stupinele sale, satul Corbu este văduvit de una dintre mândriile comunei. Puţini apicultori mai sunt în Lipovăţ. Şi mai puţine sunt speranţele acestora pentru vremuri mai bune Prisaca din grădină Unul dintre ultimii apicultori din Corbu este Viorel Ciobotăraşu. Stupii lui sunt aşezaţi în spatele casei, printre cireşi şi vişini. Tot acolo este şi cabana mobilă în care îşi ţine salteluţele de stupi din rogojină, ramele, hrănitoarele. Printre stupi şi zumzet de albine, printre copaci cu flori răscolite de vânt rece, am dialogat cu Viorel Ciobotăraşu pe marginea apiculturii. - Când aţi început să lucraţi în apicultură şi ce probleme aţi întâmpinat? - Din 1974. De atunci şi până acum, nimeni nu s-a zbătut pentru apicultori. Doar acum ne dă o subvenţie la kilogramul de miere - doi lei la kilogram. Plus că nu se dă avans ca înainte, să facem contract, să facem lăptişor, nu există o piaţă de desfacere. Nouă nu ni se favorizează activitatea. Nu putem aduna la vechime în cartea de muncă. O să rămân o povară pe capul copiilor. O soluţie ar fi ca apicultorii să beneficieze de vechime - măcar şase luni la an. Doar eu fac două-trei tone de miere, dar nu o consum pe toată. Intră în comerţ. Toţi beneficiază de dulceaţa asta, care nu poate fi comparată cu nimic altceva. Doar albina poate face mierea. Este păcat ca statul să nu ne sprijine. - Vă descurcaţi din vânzarea mierii? - Ei... ne descurcăm. Dar anul trecut am dat mierea la unul din Târgu Jiu şi acum nici la telefon nu vrea să mai discute cu mine şi banii stau la dânşii în bancă. Marfa i-am dat-o din august. Nici până acum nu s-a onorat tranzacţia. - Dacă apicultorii s-ar asocia, nu ar avea un cuvânt mai greu de spus în privinţa preţului de vânzare? - Cei de la ACA (Asociaţia Crescătorilor de Albine - n.r.) ne aprovizionează cu faguri. Dar mierea o plătesc prost de tot. Dacă un kilogram de ulei e şapte lei, un kilogram de miere e şase lei. Ăsta-i preţ? - Cum se face mai bine mierea? - Mierea se face pastoral. Dacă nu faci aşa, nu ai producţie. O deplasare însă mă ajunge 1.500 de lei, iar la costul mierii nu rentează. Îţi trebuie şase oameni la încărcat, descărcat, îţi trebuie şofer, care te taxează. Dacă merg la Brăila, la floarea-soarelui, trebuie să cheltui dus-întors 3.000 de lei. Ce câştig? Preţul mierii e foarte prost. Majoritatea apicultorilor se mai ajută cu cei de la silvic. Curajul de a continua mi-l fac eu, de nevoie. Din puţinul care iese, ne descurcăm, dar greu. - Ce presupune munca de peste an la o stupină? - Un apicultor, în primul rând, trebuie să trateze stupina, să fie sănătoasă. Acest lucru se face cu medicamente pe care le procurăm de la asociaţie. Sunt fitile care se prind în piuneze pe doaga stupului, pe interior, care le scapă pe albine de păduchi. După aceasta, se organizează familia: se face curăţenie, se face reducerea cuibului (micşorarea); în loc de 6 rame, pui stupul pe patru, ca să nu răcească. Treburile astea se fac începând din martie-aprilie, până la căderea zăpezii. Se completează hrana, iar iarna, de fapt din octombrie până în martie, mai ai puţin răgaz. - Pe lângă miere, mai sunt multe alte produse apicole. Vorbiţi-ne şi despre acestea. - Se mai câştigă din roire artificială. Albina devine matcă din acelaşi ou, identic. Ouăle haploide, nefecundate, fac trântori, care ies la 24 de zile. La 18 zile, iese albina, iar la 16, iese matca. Acest lucru poate fi controlat. Dacă nu iese matca, rămân albine ouătoare. Ceara o vindem sau o dăm la schimb de faguri, la asociaţie, sau la protoierie, să facă lumânări. Propolisul se adună toamna târziu, dar şi ăsta se vinde ieftin - 30 de lei pe kilogram. M-aţi întrebat şi cum se face propolisul - albina caută la mugurii de copac o substanţă cleioasă, iar în zona noastră, mai ales la castani. Cu perii de pe picioare, albina adună acea substanţă. Podişoarele de la stup trebuie lăsate puţin desfăcute, să aibă curent. Albina va căuta să înfunde acea crăpătură şi face asta cu propolis. Se rad apoi podişoarele pentru recoltare. Mai vindem şi polen - albinele îl adună de pe flori, de pe pistil, prin umezire. Tot cu periuţele de pe picioare albina face nişte granule pe care le lasă la stup. Dar cu toate aceste produse e greu. De aceea vreau să mă reprofilez pe mătci. Dacă vrei să dai o matcă cuiva, o pui într-o colivie mică, împreună cu două albine şi puţină miere. Depui colivia apoi într-o familie fără matcă şi o laşi 24 de ore. Se îndepărtează apoi capacul şi se pune o peliculă de ceară. Albinele dornice de matcă vor roade acea peliculă, eliberând matca. - Aveţi un secret personal, o reţetă anume? - Poţi spune şi astfel, dar albina este cea care îţi arată singură ce să faci. Trebuie doar să o urmăreşti. În hrănitor, se pune un sirop călduţ, pe care albinele îl folosesc pentru a hrăni puietul. Când încep să facă faguri sub hrănitor, înseamnă că trebuie pusă o ramă cu faguri artificiali, ca să lucreze acolo. Asta ar putea fi o reţetă. - De cine trebuie păzite albinele? - Ghionoaia (ciocănitoarea) este cel mai mare pericol pentru albine în timpul iernii. Are o tactică bine pusă la punct. Ciocăneşte de două ori în doaga stupului şi, dacă aude bâzâind, continuă până sparge lemnul, după care, folosindu-şi limba, care uneori ajunge şi la o lungime de corp, mănâncă albinele. Dacă nu eşti atent, într-o săptămână rămâi fără stup. Apoi primăvara, alt prădător redutabil este graurul, capabil să prindă albinele din zbor. Deşi era destul de răcoare, Viorel Ciobotăraşu a fost de acord să deschidă un stup. Eram protejaţi de pălării cu plasă. Vasile Ciobotăraşu nu avea nevoie însă. După atâţia ani de lucru în preajma albinelor, a devenit imun la înţepături. Cum a dat salteluţa de sub capacul stupului la o parte, bâzâitul s-a înteţit ameninţător. “Uite-le, zice, cum lucrează!” După o fotografie, a acoperit stupul la loc. Pe la urdiniş, câteva albine verificau starea vremii. Altele, mai îndrăzneţe, zăceau ghemuite de frig. Am fost invitaţi în casă pentru o chisea cu miere. Am gustat, în timp ce apicultorul căuta nişte acte. Ne-a adus actele prin care s-a efectuat tranzacţia în urma căreia a ieşit în pagubă. Semnat pe de o parte de el, ca persoană fizică, pe de o parte de firma din Târgu Jiu, avizul de însoţire a mărfii arată clar că omul trebuie să mai încaseze 2.998 de lei. Asta din luna august, avizul având data 30.08.2007. Valeriu Ciobotăraşu ne-a rugat să scriem despre asta în speranţa că va fi ajutat de poliţie. Până acum nu a căutat suport legal, încercând să-i contacteze telefonic pe reprezentanţii firmei. Pentru o eventuală autosesizare, publicăm numele firmei: SC Akybud SRL Târgu Jiu, RO7036370.
_______________________________________
''prefer sa am lalele in gradina decat diamante la gat''
|
|
