| 
				
					| 
							unchiu
							apicultor
							  Din: Tulcea 
							Inregistrat: acum 18 ani 
							Postari: 17
						 |  | 
				
					| Cresterea matcilor reprezinta cheia de bolta in practicarea apiculturii.Apicultura incepe cu cresterea de matci. Cine nu e in stare sa creasca o matca nu este stupar ! Poate fi administrator , paznic , manipulant , dar nu apicultor .
 Matca este elementul pimordial , hotarator care imprima caracteristicile sale intregii familii de albine : harnicia , lipsa predispozitiei pentru roire , rezistenta la boli , blandetea , predispozitia la adunarea polenului , etc..
 In activitatea de crestere a matcilor este foarte importanta o cercetare atenta a familiilor cu caracteristicile prezentate mai sus si inmultirea numai a acestora. In acest scop este absolut necesara o evidenta minutioasa a tuturor caracteristicilor familiilor pe care le detinem .
 Harnicia , criteriul nr. 1 , materializata prin productia de miere se poate aprecia cu ajutorul cantarului de control .
 In ceea ce priveste al doilea criteriu - predisponitia la roire - acesta depinde de rasa .
 In zona noastra , judetul Tulcea , am intalnit frecvent stupari cu experienta care au familii de albine care isi schimba linistit matca . Am si eu astfel de familii . In perioada de vara (mai , iunie) in prezenta matcii , apar botci din care eclozioneaza matci . Matcile tinere ies la zborul de imperechere se intorc in stup si incep ponta in paralel cu matca mama . Spre toamna ramane in familie o singura matca de obicei cea tanara . Aceasta caracteristica se numeste <anecbalie> si se transmite de la mama la fiica . Familile din aceasta categorie nu roiesc niciodata , sunt bine populate si sunt in general harnice .
 Ca fapt divers !    Am fost chemat in urma cu cativa ani de un var sa ma uit la 5 familii aflate in curte si care apartinuse tatalui sau si care decedase cu 5 ani in urma . Spre  surprinderea mea am gasit 3 familii in stare foarte buna , populate pe 15 rame in luna iulie in conditiile in care nu s-a umblat deloc la ei in tot acest timp .
 Dupa ce am lamurit ce conditii trebuie sa indeplineasca o matca de calitate prezint 2 metode de crestere pe care le practic in mod curent : prin tranzvazare si prin stolonare .
 
 1. Prin tranzvazare
 Formez o familie starter pe 6 rame in ladita de carat rame la recoltat mierea . Pe partea superioara montez o rama de aerisire in locul capacului . In ladita pun 2 rame cu miere , o rama cu sirop de zahar 1/1 la care adaug lapte praf degresat , 2 rame cu polen sau pastura si o rama portbotci . ( 3 sipci x 12 portbotci ) pe mijloc .
 Aleg un stup populat si dupa izolarea matcii scutur albinele tinere de pe ramele cu puiet in ladita pana la umplerea sa ( cca 2 Kg ) .
 Asez stupul starter la umbra cu urdinisul inchis . Dupa 5 - 6 ore albinele orfane se manifesta specific printr-un bazait puternic .  Dupa stropirea albinelor cu sirop de zahar prin plasa superioara , scot rama portbotci .
 Intre timp aleg o familie cu caracteristici superioare ( przentate mai sus ) si scot din cuib o rama proaspat insamantata . Pe o masuta , pe un prosop umed asez rama cu larve proaspat eclozionate dupa ce inprealabil reduc inaltimea celulelor la jumatate cu ajutorul unui cutit incalzit . Cu ajutorul spatulei trazvazez larvele abia ecluzionate de o ora sau doua ( larvele sunt mai mici decat ouale ) in botcile artificiale . Atentie , spatula se manevreaza prin spatele larvei pentru a nu atinge partile sensibile care se afla in partea anterioara . Spatula se introduce sub larva pe fundul celulei . Datorita laptisorului de matca , larva ramane lipita pe partea superioara a spatulei . Lucrarea nu trebuie sa depaseasca o jumatate de ora .
 Rama cu sipcile portbotci se introduc in stupul starter si se lasa in liniste 24 de ore .
 Dupa 24 de ore se extrage rama portbotci . Procesul de luare in crestere este de 60 - 80 % .
 Larvele ranite , prea varstnice , plasate necorespunzator pe rama port botci , nu sunt luate in crestere . Completez sipcile cu botcile luate in crestere , eliminandu-le pe cele goale .
 In continuare amenajez un stup crescator in felul urmator : intr-un stup ME delimitez cuibul cu matca in corpul de jos cu o diafragma Haneman . In corpul de sus pe langa rezervele de miere adaug 2 rame cu puiet deschis ( necapacit ) care vor flanca rama portbotci . Albinele doici care vin sa hraneasca puietul , hranesc si larvele din botci .
 Botcile se pastreaza in stupul crescator 10 zile dupa care se folosesc pentru formarea stupusorilor de imperechiere .
 
 OBSERVATIE ! Uneori in functie de starea matcii , de sezon si populatia de albine este posibil ca procentul de luare in crestere sa fie foarte mic . Recomand orfanizarea in prealabil a familiei , ne mai fiind nevoie de gratia Haneman .
 
 Dupa recoltarea botcilor capacite in stupul orfanizat se lasa 1 - 2 botci pentru ca stupul sa isi formeze o alta matca .
 Daca nu plictisesc , metoda nr. 2 in episodul urmator .
 
 
 
 Daca metoda nr.1 poate fi folosita de orice apicultor - incepator , semiprofesionist ( 20 - 30 familii ) sau profesionist cu experienta si cu stupina de cel putin 50 - 60 familii , metoda nr. 2 poate fi folosita numai de catre cei din ultima categorie.
 Pentru tranzvazare , in situatia in care nu dispunem de familii recordiste , putem folosi material genetic ( larve ) de la alti apicultori care au familii de acest gen .
 
 Metoda Nr. 2
 In decursul timpului pe baza observatiilor minutioase inventariez un anumit numar de familii - insemnate corespunzator - pe care le folosesc ca familii de prasila . Eu am in evidenta in prezent 18 familii .
 In perioada activa , incepand cu luna aprilie urmaresc in acesti stupi aparitia botcilor de schimbare linistita . Ca indiciu folosesc rama claditoare . Recoltez aceste botci si le plasez in roiuri , fie cu rama pe care se afla , fie decupate cu o portiune de fagure daca sunt mai multe pe aceeasi rama si atasate pe alte rame cu puiet .
 Roiurile , 15 la numar le formez pe 3 rame amenajate prin impartirea unui corp de ME in 3 compartimente distincte cu urdinise separate . In fiecare compartiment aduc 2 rame cu puiet capacit cu albina acoperitoare , o rama claditoare cu uluc peste care mai scutur o rama de albina tanara . In timpul existentei lor si mai cu seama in perioada de imperechere a matcilor trebuie facuta stimularea obligatorie cu sirop de zahar . Pe masura fecundarii matcilor tranzvazez roiurile in stupi normali ( eu folosesc ME ) si le intaresc periodic cu puiet o data sau de doua ori acestia devenind stupi de productie .
 Ramele cu puiet pentru formarea roiurilor si pentru intarirea lor dupa fecundarea matcii le iau din stupii care nu fac parte din grupa de prasila si pe care vreau sa-i desfiintez din diferite motive - stupi ramasi fara matca , cu matca batrana , cu matca care seamana pestrit , care trag botci de roire sau care pur si simplu nu se incadreaza in exigentele mele .
 La familiile de la care am recoltat botcile este posibil sa apara altele . Le folosesc in continuare pana la disparitia matcii cand in stup las 1 , 2 botci pentru ca stupul sa nu se bezmeticeasca . Daca nu are populatie suficienta il transfer intr-un compartiment pentru roi .
 Procesul este continuu - pe de o parte formez familii noi iar pe de alta parte le desfiintez pe cele necorespunzatoare .
 Numarul de familii de prasila nu este fix .
 Nu este obligatoriu ca toti stupii sa traga botci .
 Metoda are un dezavantaj .
 Uneori in functie de sezon nr. de botci pretabile pentru inmultire este mic si atunci sunt nevoit sa apelez la metoda nr. 1 ( prin tranzvazare ) . Deci combin cele 2 metode .
 Trebuie putina experienta pentru aprecierea momentului de declansare a cresterii de matci prin tranzvazare care teoretic incepe cu luna aprilie si se termina in octombrie - in perioada existentei trantorilor .
 De 10 ani nu mai folosesc nici un fel de cusca pentru matci , lucrez cu roiuri de marime  mijlocie pe care le transform in familii .
 Uneori unific o familie cu albina putina dar cu potential ( matca tanara ) cu una populata cu matca necorespunzatoare sau fara matca . La stupul ME pun o foaie de ziar intre cele 2 corpuri cu cele 2 familii asezate una peste alta si dupa suprimarea matcii batrane .
 In afara perioadei de roire imputernicirea roiurilor se poate face cu puiet si albina acoperitoare fara sa ne temem ca matca din roi va fi omorata .
 Sunt multe de spus . Daca este cineva intersat ii stau la dispozitie cu lamuriri suplimentare .
 In continuare despre Selectie .
 
 
 
 
 In activitatea de crestere a matcilor intotdeauna am in minte cuvantul < selectie > .
 Selectia cuprinde doua aspecte : selectia artificiala si selectia naturala .
 Comform DEX al limbii romane selectia artificiala este metoda de ameliorare a speciilor animale si vegetale , constand in selectionarea in vederea reproductiei a indivizilor care intrunesc cele mai multe calitati biologice .
 Nu pun in discutie selectia artificiala deoarece aceasta se face in institute de cercetari specializate , cu bani multi , cu personal super calificat , in laboratoare dotate corespunzator .
 Selectia naturala este un fenomen natural de ameliorare a speciilor care au o mai mare putere de adaptare la mediu, in detrimentul celor mai putin dotate.
 Noi , apicultorii in activitatea pe care o desfasuram nu facem altceva decat sa influentam in bine sau in rau selectia naturala a familiilor de albine pe care le detinem . Din fericire , micile greseli pe care le facem sunt corectate de familiile de albime .
 Fiecare familie prezinta caracteristici biologice de adaptare la mediu intr-o paleta foarte larga . De-am avea ochi sa le observam , pentru a putea actiona in consecinta .
 In continuare prezint doua exemple din experienta proprie :
 1 - In urma unui control la primul zbor de curatire ( in jur de 20 martie ) , am descoperit la doua familii lipsa totala de puiet , in conditiile in care celelalte aveau puiet capacit pe 2 - 3 rame . Le-am cercetat cu atentie si am observat ca aveau matci . Mi-am notat acest aspect . La prima interventie - care din cauza timpului nefavorabil am efectuat-o dupa cca 4 saptamani - cand eram hotarat sa le desfiintez , am constatat spre surprinderea mea ca aceste familii aveau puiet la fel sau chiar mai mult decat celelalte . Le-am urmarit si in anul urmator si s-au comportat la fel . Este bine sa pastram astfel de familii care declanseaza cresterea de puiet mai tarziu ? Eu am apreciat-o ca o caracteristica pozitiva de adaptare la mediu in conditiile pedoclimatice si de flora   din zona noastra .
 2 - Alta data , la sfarsitul lunii august cand eram cu stupii in Delta , 2 - 3 familii aveau puiet pe un numar de rame pe care l-am considerat exagerat . La unul din ei am descoperit 17 rame cu puiet in diferite stadii de dezvoltare .
 Contrariat am consultat un unchi cu vechime de 40 de ani in stuparit . Primul lucru care m-a intrebat dupa expunerea situatiei a fost daca stupii in cauza aveau mancare ( adica rezerve de miere ) . I-am raspuns ca nu aveau nici un pic de miere lucru ce ma ingrijora in perspectiva iernii ce va veni . In aceleasi conditii , ceilalti stupi aveau 7 - 8 rame cu miere .
 Nu stiu cum ii numititi voi prin carti , noi popular le spunem stupi de " carne " ; Au mult puiet dar nu aduna miere. In tinerete , foloseam 4 - 5 familii de acest gen pe care ii plasam in pastoral in fata celorlalti stupi . Cand incepea culesul ii mutam in alt loc si toata albina zburatoare populau stupii din imediata apropiere ( din spate ) contribuind la cresterea productiei de miere .
 M-am documentat si m-am lamurit .
 Aceste familii erau de origine tropicala , zona in care culesurile sunt continui timp de 9 - 10 luni pe an si care nu blocheaza cuiburile cu miere pentru ca ar fi neproductiv .
 Spre deosebire de aceasta , albina noastra carpatina , este adaptata la culesurile specifice zonei noastre caracterizata prin culesuri de intensitate mare dar de scurta durata ( 2 - 3 saptamani ) .                                Prin blocarea cuibului prin coronitele de miere depozitate deasupre cuibului ( uneori integral de jur imprejur ) albinele sunt disponibilizate pentru cules .
 Unii apicultori , speculeaza aceasta insusire , hranind albinele cu sirop de zahar inaintea culesului pentru blocarea artificiala a cuiburilor .
 Prin aceste exemple vreau sa demonstrez ca este important sa tinem cont de puterea de adaptare a albinelor la conditiile concrete pedoclimatice si de flora specifice zonelor in care ne desfasuram activitatea .
 Sa nu ne miram atunci cand aducem familii din alte zone unde au avut rezultate bune , la noi sa nu dea rezultate si invers .
 Un coleg , imi relata un caz care pe el l-a indispus . A citit in presa ca apicultori din Germaniaau au declarat ca au importat matci din Romania dar in viata lor n-au vazut o albina " mai puturoasa " . Este normal , avand in vedere ca albina nu era adaptata la culesurile din Germania .
 
 
 |  |